Poezie
în lumina neuronului
poem indiferent
1 min lectură·
Mediu
ce priapism poetic mi-aș dori?
cățeii tineri mușcă rău de gleznă
de ani întregi, în fiecare zi
un neuron orbecăie prin beznă
oare ce-o vrea, ce axion perfid
l-a scos din lanț acum, la bătrînețe?
cînd cei de vîrsta lui se sinucid
el îmi clipește-n creier cu noblețe
din zbenguiala lui iese-un poem
ce mi-a intoxicat tot organismul
vă amintesc, sunt ultimul boem
cu mine s-a sfîrșit postmodernismul
0114.743
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Liviu Nanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 68
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Liviu Nanu. “în lumina neuronului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-nanu/poezie/216437/in-lumina-neuronuluiComentarii (11)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LNFlorina, din cînd în cînd mă mai joc și eu cu versul clasic. Și uneori mai spun și mici adevăruri, dar și minciuni.
Onorat de trecere și semn.
Onorat de trecere și semn.
0
RL
Sunt destui \"catei tineri\" care musca cu gingia goala si asteapta \"intoxicatia\" care nu mai vine. Autoironia merge mana-n mana cu talentul.
0
LNDa, Lucian, parcă așa se zice despre autoironie, că e un semn al înțelepciunii. Dar eu nu cred în asta, dacă ai știi cîte prostii am făcut la viața mea... Nu le mai enumăr, că mi-e rușine. Onorat de vizită.
0
INCredeam că e o elegie pentru un neuron solitar, dar e o zbenguială. Și nici măcar postmodernismul nu s-a terminat.
0
LNTamara, NU E O ELEGIe. Sau, dacă vrei tu...
0
ADnu Liviu nu e nevoie de priaprism poetic
doar de un neuron vioi, pulsatil
decât mulți și defecți...
mai bine așa
te salut ca pe un boem
nu știu dacă ultimul
nu asta contează
doar de un neuron vioi, pulsatil
decât mulți și defecți...
mai bine așa
te salut ca pe un boem
nu știu dacă ultimul
nu asta contează
0
SDistincție acordată
imi place ca si liviu are un singur neuron ca si mine si ala batran batran rau de tot singur si neajutorat in calota craniana din cand in cand ii toarna la radacina suc gastric cu ph-ul ridicat ca sa il faca mai vioi cum e si poema asta iesita din udatura de la radacina neuronului singuratic antonian
0
LNAlice, ai prins ideea, dar asta nici nu mă miră. Onorat de semn.
Mihai, deși ne conversăm rar, mă bucur că nu m-ai uitat. Și mai ales că ți-a plăcut ce-am zis eu aicișa.
Mihai, deși ne conversăm rar, mă bucur că nu m-ai uitat. Și mai ales că ți-a plăcut ce-am zis eu aicișa.
0
LNMi-am adus aminte de poemul acesta (fals)manifest citind Albăstruiu lui George Pașa. Nu știu cum a fost receptată cartea lui George, dar eu o văd mai bună decît Levantul și asemănătoare (ca temă doar) cu Suferințele poetului Gore. Aș fi vrut să comentez poemele albastre, dar autorul și le-a retras. Las aici comentariul, ca o replică la viziunea postmodernistă a lui George.
0
GPMi-amintesc poezia aceasta. Nu fi modest, este destul de bună. Da, și prin "Albăstruiu " se sfârșește, cumva, postmodernismul. Cel mai elocvent este un poem publicat separat pe site, "Martor la convalescenta postmodernismului", care se abate de la regulile impuse în "Albăstruiu". Nu, cartea nu a beneficiat de receptare critică, fiindcă nu a ajuns la specialiști.
Pe site, sunt fragmente din acel poem, doar că ele fie au titluri aparte, fie apar sub titlul inițial, "Textul albastru".
Pe site, sunt fragmente din acel poem, doar că ele fie au titluri aparte, fie apar sub titlul inițial, "Textul albastru".
0
si zambesc, uitasem ca neuronii mor \"iremediabil\":)
(tot semn de batranete si uitarea asta)
e amaruie veselia asta a ta, nene
dar e bine ca ne amintesti, chiar si asa, ca mai exista un ultim boem pe-aici, printre noi