Rosca Lucian

Bătrânul scoase un pahar, se uită-n dreapta și-n stânga, îl umplu pe jumătate cu Stoli și-l puse sub bar pe chiuvetă. Așteptă un minut, verifică iar și-l dădu peste cap cu o mișcare scurtă și

Ajunge la muncă pe la 4 după-masă, că mai e trafic, nu e parcare, trece timpu’. Până se schimbă se face 4 și-un sfert și trebuie să pregătească vesela, să verifice mesele și canapele că

Care zi ar fi mai potrivită pentru a ne reîntâlni prietenul din copilărie sau fratele mai mic, de care nu am mai auzit de mult timp? -Păi trebuie să sunăm mai întâi sau să-i trimitem o scrisoare,

\"Negura se risipește, piere, tot astfel cel ce coboară în iad nu mai vine înapoi.” (“Vechiul testament”, Cartea lui Iov, cap. VII, 9) Dumnezeu nu coboară prea des pe pământ ca să nu se

Doar un minut... -Bună dimineața Lenuțo! Ce mai faci fată, ia zi, că nu te văzui d-un car dă ani? -Ai? Ce zici fă??? -Neațaaaa coanăăăăăă !!!! -Huo fă că nu sunt surdă de tot, m-a lăsat doar

Jurnalul unui condamnat Astăzi mi-a venit să mă trezesc devreme, cu noaptea în cap, aș putea spune, de parcă noaptea nu ar fi tot timpul pe capul meu, obligându-mă să fac tot ceea ce fac, lucruri

M-au prins într-o seară, singur, la un colț de stradă lângă cimitirul de la marginea orașului. Era intuneric și frig, ploua mărunt și apăsător și mirosea a oase ude. M-am zbătut, dar ce folos… ! Cu

Eu, cel care ajunge în partea cealaltă spărgând Zidul, nu sunt același cu Eu care am ajuns în partea cealaltă sărind Zidul. Suntem doi inși total diferiți, atat de deosebiți incât nici nu aș putea

“Negura se risipește, piere, tot astfel cel ce coboară în iad nu mai vine înapoi.” (“Vechiul testament”, Cartea lui Iov, cap. VII, 9) Dumnezeu nu coboară prea des pe pământ ca să nu se

Să nu vorbești că te plesnește A moștenit pământ de la GOSTAT, Cu steaua-n palmă se trezește Și vrea să fie șef de stat.

Copiii mergeau încolonați împreuna cu reeducatoarea lor pe străzile pustii, uitându-se curioși și puțin speriați în jurul lor. Nimic din ceea ce vedeau nu le era familiar. În stânga și în dreapta

Am 6000 de ani de când nu mai știu nimic Și 2000 de când încerc să-mi amintesc. Deja încep să uit ce vreau să-mi amintesc, Cu toate că oamenii au plantat semne… Cu o cruce deasupra cupolei,

Aseară au venit doi oameni cu niște lopeți și m-au dezgropat pentru a nu știu câta oară. M-au scos din tărână, dintre ai mei, m-au învelit în plastic și m-au aruncat într-un portbagaj. Timpul

Aseară au venit doi oameni cu niște lopeți Și m-au dezgropat pentru a nu știu câta oară M-au scos din tărână, dintre ai mei, M-au învelit în plastic și m-au aruncat într-un portbagaj. Timpul

E întuneric în camera dendritică pe care O simt din ce în ce mai strâmtă Sunt singur pentru moment… Aud pași ritmați, în interiorul meu Nu știu de unde vin și unde se duc, Dar îmi dau seama că

Merg spre casă-n miez de noapte Și zăresc pe-o stradă rece Un sărut și-aud și șoapte, E-o pereche ce petrece Ea 30, el nu mai știe Poate 70,...1000 Ea e fină si frumoasă, El- situație și

Alerg cu el pe terenul de fotbal Îl ajung din urmă și mă cuibăresc în carnea lui, Iar la numărul uitat de ochi pe care îi am Se adaugă miliardele de ochi ai celulelor lui Care privesc pentru

A fost odată ca nicidată un popor cu mai multe țări și cu și mai mulți dușmani… naturali, începând cu romanii, continuând cu turcii, frații ortodocși de la răsărit și mulți alții, dar la început

Azi nu vorbești Nu faci nimic, Doar te gândești Și s-a-mplinit Nu știi ce s-a-ntâmplat, De unde ai putere, Clepsidra s-a stricat Și grabă nu-ți mai cere Gândești în jos și vezi în

Demult s-a răstignit lumina, În case somnul s-a aprins Prin pleoape curge lin odihna Și focul zilei pare-nchis Au ațipit chiar și copacii Doar vise mai găsesc Nu mai miros nici macii Nici

Se zbate marea-n val Ca stelele in noapte Si vantul sufla pal Si au ramas doar soapte Au inghetat de vid copacii Si umbrele nu mai fosnesc Nu mai miros nici macii Nici raze nu mai

Timpul cade , se ridică Munții-n ape se adună, Lumea-n lume e risipă Tu iți ești a ta cunună Mulți încearcă să astupe Lumea cu a lor aripă, Amintirea ei și-or rupe Timpul cade, se

În spate aud pași ca niște aripi de liliac Nu mă întorc și-aștept privind abisul, Dintr-o frunză verde, de praf... Plutește înaintea mea și-mi șterge gândurile Pașii au zburat în față Ridic

Se zbate marea-n val Ca stelele in noapte Si vantul sufla pal Si au ramas doar soapte Au inghetat de vid copacii Si umbrele nu mai fosnesc Nu mai miros nici macii Nici raze nu mai