Bătrânul scoase un pahar, se uită-n dreapta și-n stânga, îl umplu pe jumătate cu Stoli și-l puse sub bar pe chiuvetă. Așteptă un minut, verifică iar și-l dădu peste cap cu o mișcare scurtă și
Ajunge la muncă pe la 4 după-masă, că mai e trafic, nu e parcare, trece timpu’. Până se schimbă se face 4 și-un sfert și trebuie să pregătească vesela, să verifice mesele și canapele că
Care zi ar fi mai potrivită pentru a ne reîntâlni prietenul din copilărie sau fratele mai mic, de care nu am mai auzit de mult timp?
-Păi trebuie să sunăm mai întâi sau să-i trimitem o scrisoare,
\"Negura se risipește, piere, tot astfel cel
ce coboară în iad nu mai vine înapoi.”
(“Vechiul testament”, Cartea lui Iov, cap. VII, 9)
Dumnezeu nu coboară prea des pe pământ ca să nu se
Doar un minut...
-Bună dimineața Lenuțo! Ce mai faci fată, ia zi, că nu te văzui d-un car dă ani?
-Ai? Ce zici fă???
-Neațaaaa coanăăăăăă !!!!
-Huo fă că nu sunt surdă de tot, m-a lăsat doar
Jurnalul unui condamnat
Astăzi mi-a venit să mă trezesc devreme, cu noaptea în cap, aș putea spune, de parcă noaptea nu ar fi tot timpul pe capul meu, obligându-mă să fac tot ceea ce fac, lucruri
M-au prins într-o seară, singur, la un colț de stradă lângă cimitirul de la marginea orașului. Era intuneric și frig, ploua mărunt și apăsător și mirosea a oase ude. M-am zbătut, dar ce folos… ! Cu
Eu, cel care ajunge în partea cealaltă spărgând Zidul, nu sunt același cu Eu care am ajuns în partea cealaltă sărind Zidul. Suntem doi inși total diferiți, atat de deosebiți incât nici nu aș putea
“Negura se risipește, piere, tot astfel cel
ce coboară în iad nu mai vine înapoi.”
(“Vechiul testament”, Cartea lui Iov, cap. VII, 9)
Dumnezeu nu coboară prea des pe pământ ca să nu se
Copiii mergeau încolonați împreuna cu reeducatoarea lor pe străzile pustii, uitându-se curioși și puțin speriați în jurul lor. Nimic din ceea ce vedeau nu le era familiar. În stânga și în dreapta
Am 6000 de ani de când nu mai știu nimic
Și 2000 de când încerc să-mi amintesc.
Deja încep să uit ce vreau să-mi amintesc,
Cu toate că oamenii au plantat semne…
Cu o cruce deasupra cupolei,
Aseară au venit doi oameni cu niște lopeți și m-au dezgropat pentru a nu știu câta oară. M-au scos din tărână, dintre ai mei, m-au învelit în plastic și m-au aruncat într-un portbagaj.
Timpul
Aseară au venit doi oameni cu niște lopeți
Și m-au dezgropat pentru a nu știu câta oară
M-au scos din tărână, dintre ai mei,
M-au învelit în plastic și m-au aruncat într-un portbagaj.
Timpul
E întuneric în camera dendritică pe care
O simt din ce în ce mai strâmtă
Sunt singur pentru moment…
Aud pași ritmați, în interiorul meu
Nu știu de unde vin și unde se duc,
Dar îmi dau seama că
Merg spre casă-n miez de noapte
Și zăresc pe-o stradă rece
Un sărut și-aud și șoapte,
E-o pereche ce petrece
Ea 30, el nu mai știe
Poate 70,...1000
Ea e fină si frumoasă,
El- situație și
Alerg cu el pe terenul de fotbal
Îl ajung din urmă și mă cuibăresc în carnea lui,
Iar la numărul uitat de ochi pe care îi am
Se adaugă miliardele de ochi ai celulelor lui Care privesc pentru
A fost odată ca nicidată un popor cu mai multe țări și cu și mai mulți dușmani… naturali, începând cu romanii, continuând cu turcii, frații ortodocși de la răsărit și mulți alții, dar la început
Azi nu vorbești
Nu faci nimic,
Doar te gândești
Și s-a-mplinit
Nu știi ce s-a-ntâmplat,
De unde ai putere,
Clepsidra s-a stricat
Și grabă nu-ți mai cere
Gândești în jos și vezi în
Demult s-a răstignit lumina,
În case somnul s-a aprins
Prin pleoape curge lin odihna
Și focul zilei pare-nchis
Au ațipit chiar și copacii
Doar vise mai găsesc
Nu mai miros nici macii
Nici
Se zbate marea-n val
Ca stelele in noapte
Si vantul sufla pal
Si au ramas doar soapte
Au inghetat de vid copacii
Si umbrele nu mai fosnesc
Nu mai miros nici macii
Nici raze nu mai
Timpul cade , se ridică
Munții-n ape se adună,
Lumea-n lume e risipă
Tu iți ești a ta cunună
Mulți încearcă să astupe
Lumea cu a lor aripă,
Amintirea ei și-or rupe
Timpul cade, se
În spate aud pași ca niște aripi de liliac
Nu mă întorc și-aștept privind abisul,
Dintr-o frunză verde, de praf...
Plutește înaintea mea și-mi șterge gândurile
Pașii au zburat în față
Ridic
Se zbate marea-n val
Ca stelele in noapte
Si vantul sufla pal
Si au ramas doar soapte
Au inghetat de vid copacii
Si umbrele nu mai fosnesc
Nu mai miros nici macii
Nici raze nu mai