Florina Daniela Florea

sunt cateva imagini care mi-au placut in mod deosebit :
\"mai am un ceas pe care-l pierd scriind
peste cerneala drumurilor care
îmi sapă cearcăne sub ochi fiind
contorizarea măștilor banale\"
si, dincolo de unele ritmuri poate un pic fortate, poezia ta \"mi-a vorbit\"...:)

Nu fac alte comentarii.
Pana mai ieri, ma intrebam , retoric, asemeni tie.
dar am citit Jurnalul Fericirii al lui Steinhardt..si am gasit acolo un fragment care intr-adevar m-a pus pe ganduri. Ti-l redau , ceea ce deduci din el, il poti considera comentariu la textul tau :

\"Ca Dumnezeu sta dincolo de notiunile noastre de bine si rau nu incape
indoiala.O spune categoric o intreaga teorie apofatica.[...]
Raspunsul la intrebarea de ce - in aceste conditii - mai are rost sa
faptuim binele ni-l da tot experienta Michelson - Morley. Suntem parti
ale unui sistem inchis de unde nu putem face observatii absolute asupra
temeiurilor morale ale universului. Nu suntem in situatie de Dumnezeu,
ci in situatie de om, care de fapt nici nu poate \"sti\" nimic. Cine spune
ca stie, se inseala, ii vadeste experienta Michelson- Morley . Putem
\"sti\" unele fleacuri : ca suma unghiurilor unui triunghi este egala cu o
suta optzeci de grade, ca inima are doua atrii si doua ventricule, ca pe
scara internationala , de la gradul sase in sus cutremurele sunt
pustiitoare...si altele la fel. Marile adevaruri absolute insa nu le
putem sti din cauza experientei Michleson - Morley : suntem inlauntrul
sistemului , nu putem nici face constatari absolute, nici avea
\"certitudini\". Ce putem avea?Doar intuitii , banuieli, credinte.
Putem doar \"crede\" , cand e vorba de lucruri serioase.
Si \"credem\" ca in sistemul acesta inchis in care ne aflam singura
cale pe care ne putem apropia de absolutul Dumnezeu (cel care nu e nici
bine nici rau) este calea binelui.
E o credinta intuitiva, incerta, relativa, strict empirica, naiva,
copilaroasa. Si e singura.
De ce totusi o primim?
[...]
Si pentru inca un motiv : experienta noastra existentiala ne
dovedeste ca numai cand facem binele dobandim linistea si pacea -
bunurile supreme.
(Nu \"stiu\" ca-i asa.\"Cred\" ca-i asa si \"constat\" - experimental - ca
asa e.)
[..]
Ni se cere , si in aceasta privinta, smerenie; smerenie de a ne da seama
ca nu suntem in situatia divinitatii, ci a fapturii. Dumnezeu poate fi
dincolo de bine si rau. Noi nu.\"

Numai bine.

vorba dulce mult aduce
zicea un stramos odata
cand Florina-i pune cruce
...dracului..cateodata

\"imi desert capilarele, pana la ultima scanteie\"..mi-a placut, trandafiras..te mai astept, \"prinsa cu aripi intre cer si pamant\"

interesanta alinare
dupa visare,
cand nu mai doare
nici cot, nici floare..:)

nu fisetul e pricina ,
sotul poarta toata vina :
cand tarziu sosit acasa
facu promisiuni la masa.

indrazneste
conjugand astfel
sa traiesti !


bine ai venit pe site!

si fiindca nebunii sunt copii, hai sa innebunim cu totii ..:pana la capatul conexiunii\"
faina poezia ta!

cu sotul la bijutier e-un rol
interpetat mereu in premiera :
am grija sa nu uit ca-i efemera
tacerea lui cand portofelu-i gol

nu pot! am vrut sa dau citate cu ceea ce mi-a placut din poezia ta , dar am realizat ca ar trebui sa o scriu toata!!!
asa ca, ceea ce pot sa fac..e sa iti admir versurile si sa stii asta :)

vreau roua de pe petalele tale de vise!
sa racoresc si sa chem dimineata spre vorbe nerostite, spre ganduri negandite, spre cafele aromate si spre zambete luminate...

lasa-ti lumina
sa inunde
flux-reflux
visul.
si in mareea aceasta
respira
ganduri
purtate
ba de stele..ba de arome..
spre suflet.

incifrari si inversiuni...singuratatea - perla din scoica..oricum singura.., pe mal..inimi nepasatoare atarna panze colorate - dureri pe nisipul sangeriu..
ramane doar proiectia in zig-zag...urmele umbrelor - priviri.

si jocul poate continua dar, cand sa aduni punctajul, iti dai seama ca zarurile au fost masluite in caderea lor , ca portocala a devenit stearpa culegand-o..
unde mi-e versul? unde mi-e poemul?
un partaj nicicand posibil..aruncat undeva intre ele..ba eu, ba tu..goi de ganduri, goi de adevaruri..

am citit , dece..
ma tem sa comentez.
doar tac.
si..ascult. si inteleg.

La multi ani, nu sunt decat un cititor.
dar..la multi ani....
Ramai cu amintirea unui an frumos.
Si a unei treceri.
Suma tuturor trecerilor..amintirile tale. cutiuta cu cioburi colorate.
cine le vede stralucirea?

Azi am vrut sa te citesc si sa-ti aud cantecul din frunza. Sau vor fi fost amintirile napadind?..
nu sunt un critic, nu.
admir. ma reflect. percep. sau cred ca percep.
doar o alta umbra, proiectata undeva, pe garduri miscatoare.

aproape nu mai am cuvinte.
aproape.
mai las sa rasara doar samanta lor, ici colo, stropite de tristetea cerului tau.
si peste toate..obsesia teiului..

limita noastra. muritori.
iluzia spatiului. un cosciug.
singurate in doi : zacem etern intr-o fotografie. imobilizati in plan.

peste toate astea..senzatii limita..zorii de sub pleoape si frigul din spate.
si mirosul innebunitor de tei.

frumos zambetul iubirii tale.
si cald.
si vara.
si asa mai zumzaie lumina ..

\"din bube, mucegaiuri si noroi
iscat-am frumusesti si preturi noi\"

Versurile fac parte (inclusiv inversiunea stupida de care pomeneai!!) din poezia lui Tudor Arghezi - Testament, studiata in liceu, cred. Are semnificatii extraordinare, dar nu sunt eu in masura sa le explic. E vorba de poezia \"uratului\", etc. In orice caz, sa stii ca s-a vrut un compliment la versurile tale.

Cat despre \"the show must go on\" nu pot sa cred ca nu stii melodia lui Freddy Mercury (Queen) , una din ultimele melodii inainte de a muri.. in fine, eu aici m-am folosit de versul acesta ca sa-ti transmit un indemn, poezia ta mi-a placut..continua (sa scrii, evident)!

Acum ai inteles?

Cam atat am avut de spus.