Poezie
Contorizarea mastilor
1 min lectură·
Mediu
aproape tot se stinge peste ape
tu chemi întruna tancuri cu șenile
vin viezuri mari în creier să îmi sape
tăcerea ta și recile reptile
se mai preling înfășurându-mi vene
sfârșind din pulsul meu amprenta ta
nu mai sunt nași la nuntă să ne cheme
suflarea ta s-a strămutat de lângă mâna mea
m-am istovit să fiu patetic și copil
să te-nsoțesc în plânsul tău teatral
chiar după cursuri de student docil
am pariat greșit pe ultimul meu cal
mai am un ceas pe care-l pierd scriind
peste cerneala drumurilor care
îmi sapă cearcăne sub ochi fiind
contorizarea măștilor banale
012.990
0
\"mai am un ceas pe care-l pierd scriind
peste cerneala drumurilor care
îmi sapă cearcăne sub ochi fiind
contorizarea măștilor banale\"
si, dincolo de unele ritmuri poate un pic fortate, poezia ta \"mi-a vorbit\"...:)