florin Vasilescu

Femeia, la 30 de ani, E-n pârg și-i bună toată Pentru bărbații curtezani, Zicea Balzac odată. Îl las în pace pe francezul Scăldat în aventuri notorii, Că de facu și pe burghezul, Îl năpădiră

Sărutul e o taină Golită De cuvinte Și îmbrăcată-n Haină Cu conotații Sfinte. Sărutul e, Când e, Dracula de la Bran, O boare De sake Servită În Japan. Sărutu-i legătura Cea tare,

Ia totul în răspăr, Durere, plăcere, Putere și-adevăr, Otravă și-avere. Fii milosul tonic Cu iz dulce și-amar, Uneori, ironic, Alteori, avatar . Fii, dacă vrei să fii, Un bun

Dacă te-ai pricopsit Cu-o taină Ce nu mai poate fi Rostită, Sigur, Pe tine-ai pus o haină Ca pentru o ființă Pedepsită! Tu, zilnic, Fi-vei condamnat Din astă cauză Să te ascunzi Și

Fată subțirică Într-un zor haios Ca o rândunică, Nu mă da la-ntors! Aștepți în zadar Un gest poleit De la un biet flecar Ce te-a cucerit. Ascultă o fugă De maestrul Bach Și-ai să

Pe colina de sub Munte, Printre maci și buruieni, Singur Și cu flori pe frunte Este-un zid Printre bușteni. Putea fi În altă parte, Fără flori, Fără culoare, Biciuit de vânturi

Omul sensibil, Ros de o idee Este, sigur, Plictisitor. Nu are căutare La vreo femeie Cu înclinații Către amor. Dacă încearcă O simplă părere Despre femei, Bogate-n iubire, Stârnește

Afară plouă, și ce dacă? Privește starea cu demnitate! Și nu te mai gândi la o baracă Sau la picnicuri pe înserate. Și dacă plouă, îmi pasă mie? În casă-i cald și chiar mi-e bine Precum e

De multe ori Spui lucruri Ce par povești Oricui, Te legi de-orice Cu trucuri Ca ale lui Pepelea Cu năzdrăvanul cui. Că ai un zeu În care te aduni Și-mpreunați Sunteți doar una, Că

Plictisul ancestral Râde În gura mare Când liniștea deasă În tine vâslește Plimbându-și Tăcerea Ce îi prisosește. De la înălțimea Pe care Ai poposit , Vezi Un fir de apă

Aud cum crește În tăcere Părul ei blond Triunghiular Ce e în stare să-mi ofere O fantezie Cât un dar. Dar dacă asta Se întâmplă Pot, oare, Eu să neg Că, Uneori, Pornește de la

Nu aș fi crezut vreodată, Cum știam că mama-i dură, Să primească, dintr-o dată, O femeie-n bătătură. Și, în plus, să-i și zâmbească Cu răbdare, părintește, E-o minune îngerească Care, sigur,

Mă umplu într-o secundă Cu mii de stări concurente, Pline de ură crescândă Și izbucniri violente. Pe-oricine mă supăr vârtos De-aruncă cuvinte ce dor, Uitând că le practic haios Și-mi place

Căderi în viața noastră sunt De vrem sau de nu vrem să fie, Dar, sigur, cu multă măiestrie, Le luăm drept amănunt. Sau,dacă nu, le acceptăm așa Cum face-un om cărunt. Azi oamenii se-mpart În

Când slujești turma Și credințelor sale Nu vezi urma Adevărului. Ești gata Să ridici osanale Gloatei, Cârmuitorilor golani, Înarmați cu pumnale Și bani. Noroc am Că trăiesc O fericire de

Sufletul meu, sufletul ei Sunt străbătute de-o criză Lipsită de cerul cu zei Plecați la pol pe-o banchiză. Privirea dură și rece, Zgâlțâie tot corpul fragil, Gâlceava verde petrece Ca

Admir cum se ridic-o floare Drept înspre cer, tenace, O rugă închin, și pun o întrebare: De ce simțirea mă preface? Dacă aș fi umilul cerșetor, Ticsit de bani, lipsit de strajă, Din vers aș

Cândva ai fost ciment, nisip și fiare, Și nu-ți păsa de flori, de păsări, dobitoace, Trecut-au multe zile până s-apari în zare, Scăpându-ne de gropi, de mâl și de băltoace. Acum ești mândru cu

Când Eros s-a născut Din Penia, Un nou motiv Spori bejenia . În ochi tăcut, Pot, oare, eu S-ating frumosul Ca plăcut? Da! Răspunsul nu e greu, Că e folosul Oricărui bazileu. La adevărul

Angoasa febrilă a pus stăpânire Pe oameni de gând spânzurați, Să își găsească dorita ieșire Din starea năucă de condamnați. Te uiți la ei cu multă milă, Că n-au mâncat de-atâtea zile, Cum se

Ochiul treaz Pe cer suit Făptuiește un suspin Îndreptat Spre un extaz Plin de ,,ce”-ul lui divin. Neamul meu E înecat În obidă și tristețe, Naiv nu-i, Ci înclinat Înspre doine cu

Bine ar fi, În planurile curajoase, Să punem deoparte Þâfna cea mare. Și dacă ,,vidul” Ne pătrunde-n oase, Merită să facem cu viața O-ncercare. Scopul urmărit Se vede de departe Și clar,

Tendinţe Autor: Florin Vasilescu Dorinţa sângelui Fierbinte O regăsim în foamea de iubire, Ȋn trup, ȋn suflet Şi ȋn minte Sau în credinţa-n mântuire. Nimicuri reci, Simţiri

A căutat o viață-ntreagă Să fie și el Împlinit Și, de se poate, să-nțeleagă Unde merge așa Grăbit. A ajutat pe nevoiași, Pe cei cu mintea De copil Și a tocmit meseriași Să le ridice Un