Femeia, la 30 de ani,
E-n pârg și-i bună toată
Pentru bărbații curtezani,
Zicea Balzac odată.
Îl las în pace pe francezul
Scăldat în aventuri notorii,
Că de facu și pe burghezul,
Îl năpădiră
Sărutul e o taină
Golită
De cuvinte
Și îmbrăcată-n
Haină
Cu conotații
Sfinte.
Sărutul e,
Când e,
Dracula de la Bran,
O boare
De sake
Servită
În Japan.
Sărutu-i legătura
Cea tare,
Ia totul în răspăr,
Durere, plăcere,
Putere și-adevăr,
Otravă și-avere.
Fii milosul tonic
Cu iz dulce și-amar,
Uneori, ironic,
Alteori, avatar .
Fii, dacă vrei să fii,
Un bun
Dacă te-ai pricopsit
Cu-o taină
Ce nu mai poate fi
Rostită,
Sigur,
Pe tine-ai pus o haină
Ca pentru o ființă
Pedepsită!
Tu, zilnic,
Fi-vei condamnat
Din astă cauză
Să te ascunzi
Și
Fată subțirică
Într-un zor haios
Ca o rândunică,
Nu mă da la-ntors!
Aștepți în zadar
Un gest poleit
De la un biet flecar
Ce te-a cucerit.
Ascultă o fugă
De maestrul Bach
Și-ai să
Pe colina de sub
Munte,
Printre maci și buruieni,
Singur
Și cu flori pe frunte
Este-un zid
Printre bușteni.
Putea fi
În altă parte,
Fără flori,
Fără culoare,
Biciuit de vânturi
Omul sensibil,
Ros de o idee
Este, sigur,
Plictisitor.
Nu are căutare
La vreo femeie
Cu înclinații
Către amor.
Dacă încearcă
O simplă părere
Despre femei,
Bogate-n iubire,
Stârnește
Afară plouă, și ce dacă?
Privește starea cu demnitate!
Și nu te mai gândi la o baracă
Sau la picnicuri pe înserate.
Și dacă plouă, îmi pasă mie?
În casă-i cald și chiar mi-e bine
Precum e
De multe ori
Spui lucruri
Ce par povești
Oricui,
Te legi de-orice
Cu trucuri
Ca ale lui Pepelea
Cu năzdrăvanul cui.
Că ai un zeu
În care te aduni
Și-mpreunați
Sunteți doar una,
Că
Plictisul ancestral
Râde
În gura mare
Când liniștea deasă
În tine vâslește
Plimbându-și
Tăcerea
Ce îi prisosește.
De la înălțimea
Pe care
Ai poposit ,
Vezi
Un fir de apă
Aud cum crește
În tăcere
Părul ei blond
Triunghiular
Ce e în stare să-mi ofere
O fantezie
Cât un dar.
Dar dacă asta
Se întâmplă
Pot, oare,
Eu să neg
Că,
Uneori,
Pornește de la
Nu aș fi crezut vreodată,
Cum știam că mama-i dură,
Să primească, dintr-o dată,
O femeie-n bătătură.
Și, în plus, să-i și zâmbească
Cu răbdare, părintește,
E-o minune îngerească
Care, sigur,
Mă umplu într-o secundă
Cu mii de stări concurente,
Pline de ură crescândă
Și izbucniri violente.
Pe-oricine mă supăr vârtos
De-aruncă cuvinte ce dor,
Uitând că le practic haios
Și-mi place
Căderi în viața noastră sunt
De vrem sau de nu vrem să fie,
Dar, sigur, cu multă măiestrie,
Le luăm drept amănunt.
Sau,dacă nu, le acceptăm așa
Cum face-un om cărunt.
Azi oamenii se-mpart
În
Când slujești turma
Și credințelor sale
Nu vezi urma
Adevărului.
Ești gata
Să ridici osanale
Gloatei,
Cârmuitorilor golani,
Înarmați cu pumnale
Și bani.
Noroc am
Că trăiesc
O fericire de
Sufletul meu, sufletul ei
Sunt străbătute de-o criză
Lipsită de cerul cu zei
Plecați la pol pe-o banchiză.
Privirea dură și rece,
Zgâlțâie tot corpul fragil,
Gâlceava verde petrece
Ca
Admir cum se ridic-o floare
Drept înspre cer, tenace,
O rugă închin, și pun o întrebare:
De ce simțirea mă preface?
Dacă aș fi umilul cerșetor,
Ticsit de bani, lipsit de strajă,
Din vers aș
Cândva ai fost ciment, nisip și fiare,
Și nu-ți păsa de flori, de păsări, dobitoace,
Trecut-au multe zile până s-apari în zare,
Scăpându-ne de gropi, de mâl și de băltoace.
Acum ești mândru cu
Când Eros s-a născut
Din Penia,
Un nou motiv
Spori bejenia .
În ochi tăcut,
Pot, oare, eu
S-ating frumosul
Ca plăcut?
Da!
Răspunsul nu e greu,
Că e folosul
Oricărui bazileu.
La adevărul
Angoasa febrilă a pus stăpânire
Pe oameni de gând spânzurați,
Să își găsească dorita ieșire
Din starea năucă de condamnați.
Te uiți la ei cu multă milă,
Că n-au mâncat de-atâtea zile,
Cum se
Ochiul treaz
Pe cer suit
Făptuiește un suspin
Îndreptat
Spre un extaz
Plin de ,,ce”-ul lui divin.
Neamul meu
E înecat
În obidă și tristețe,
Naiv nu-i,
Ci înclinat
Înspre doine cu
Bine ar fi,
În planurile curajoase,
Să punem deoparte
Þâfna cea mare.
Și dacă ,,vidul”
Ne pătrunde-n oase,
Merită să facem cu viața
O-ncercare.
Scopul urmărit
Se vede de departe
Și clar,
Tendinţe
Autor: Florin Vasilescu
Dorinţa sângelui
Fierbinte
O regăsim în foamea de iubire,
Ȋn trup, ȋn suflet
Şi ȋn minte
Sau în credinţa-n mântuire.
Nimicuri reci,
Simţiri
A căutat o viață-ntreagă
Să fie și el
Împlinit
Și, de se poate, să-nțeleagă
Unde merge așa
Grăbit.
A ajutat pe nevoiași,
Pe cei cu mintea
De copil
Și a tocmit meseriași
Să le ridice
Un