Poezie
Sat
1 min lectură·
Mediu
Plictisul ancestral
Râde
În gura mare
Când liniștea deasă
În tine vâslește
Plimbându-și
Tăcerea
Ce îi prisosește.
De la înălțimea
Pe care
Ai poposit ,
Vezi
Un fir de apă
Curgătoare
Cu mersu-i șerpuit.
Privești atent
O-ngrămădire
De case
Pline de vieți
Ce se trezesc
Ca după un chef
În boscheți.
În curți, ogrăzi,
Pe drum
Vezi oameni
Și-o casă de cult,
Flori pe terase
Și ciripit de păsări
Lângă vorbitul
Incult.
Zărești o moară,
O fată,
Un soldat
Cu sabie și bici,
Lopeți și pluguri,
Gâște
Și furnici.
Toate acestea
Sunt cuprinse,
Acum
Ca și-altădatי,
În ceea ce lumea
Numește
Veșnicul sat.
00951
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin Vasilescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 44
- Actualizat
Cum sa citezi
florin Vasilescu. “Sat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-vasilescu/poezie/14077915/satComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.