Poezie

Mama

1 min lectură·13 noiembrie 2014

Mediu

Nu aș fi crezut vreodată,

Cum știam că mama-i dură,

Să primească, dintr-o dată,

O femeie-n bătătură.

Și, în plus, să-i și zâmbească

Cu răbdare, părintește,

E-o minune îngerească

Care, sigur, ispitește.

În sfârșit și fără chin,

Am deschis o ușă grea,

Adevărul e divin,

L-am găsit când trebuia.

Mama e foarte bătrână

Așteaptă deznodământul

Nu face gesturi ce-amână

Vorbe ce-ar roși pământul.

Mintea ei e foarte trează

Și îți spune franc în față

Că lumea nu e prea brează

Și-are sufletul de gheață.

Dacă-i placi și îți zâmbește

O să vezi din prima clipă

Că iubirea-i prisosește

Și o cheltuiește-n pripă.

Liniștită e în ,,stare”,

Poate goarna să îi sune

Că-și văzu băiatul mare

Încăput pe mânuri bune.

001.006

florin Vasilescu. “Mama.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-vasilescu/poezie/14059740/mama

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.