Poezie
Cearta
1 min lectură·
Mediu
Sufletul meu, sufletul ei
Sunt străbătute de-o criză
Lipsită de cerul cu zei
Plecați la pol pe-o banchiză.
Privirea dură și rece,
Zgâlțâie tot corpul fragil,
Gâlceava verde petrece
Ca flacăra vie-n fitil.
Cearta așteaptă la pândă,
Cerând nebuna obolul,
Dacă ființa bolândă
Nu vrea să facă ocolul.
Fără știute butoane
Și spaima apare, zâmbind,
Pe fețele reci-n sutane,
În care păcate se-aprind.
Năuc mă trag în cotlonul
În care, prin visul rozalb,
M-aș deghiza în coconul
Ce naște un fluture alb.
Vezi, Doamne, că totuși e rea
Cearta ce roade din noi,
Umplând cu vorba ei grea
Un suflet uitat în nevoi.
Hidoasă ceartă păgână,
Uita-ți-ai oasele-n mare!
Apa să-ți fie stăpână,
Rugina, singura-ți stare.
001.054
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin Vasilescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
florin Vasilescu. “Cearta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-vasilescu/poezie/14059745/ceartaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.