Mulțumit să fii tu,
Oare,
Cu un măr
De pe-o tarabă
În loc să admiri
Tot pomul,
Trunchiul, ramul
Ca podoabă?
Sigur,
Nu te mulțumește
Să privești cerul, cunună,
Sărutându-se
Cu marea
Cezura nestăpânind,
Toate versurile mele
Nervii multora
Întind
Pânי la limite rebele.
Să învăț
Nu este greu,
Că
O viaț-am învățat
Despre mine,
Despre zeu,
Despre unde alții
Nașterea,
Proces banal,
Se petrece-n tâlcuire,
Ca trăirea
În penal
Scăpată de urmărire.
Ea-ntărește
Legătura
Între cei ce fac copii
Păstrând toată
Tevatura
Neajunsului de-a
Doamne,
Cât sunt de sprințare
Numerele jucăușe
Ce se-așează-n calendare
Vrând să scape
De cătușe.
Se adună
Și se-mpart,
Uneori dansează,
Punând omul
În blocstart
Ca să vadă
Ce
Iată,
Neavând ce face
Și ca să-mi mai dreg
Plictisul,
Mă apuc de șah,
Ptiu, drace!
Vrei să-mi lași în pace
Visul?
Joc cu albele întâi,
Și cum nu am
Adversar,
Sorb din apa
Cu lămâi
Spuneți-mi voi,
Voi
Care le știți pe toate,
Ce-nseamnă un zăvoi
În care Dumnezeu
Citește-o carte?
Ce carte să citească,
Oare?
Și-apoi,
Are nevoie
Să-și piardă vremea
Cu ceea ce el el
Mirosul privirii
Tale
Se lovește
Permanent
De tristețea
Vocii care
Îți devine
Argument.
Dacă
Plouă peste tine
Cu răceli
Nepăsătoare,
E dovada
Că nu-i bine
Să
Poți fi darnic
Uneori
Dacă dai orice
Să scapi
De frumoase
Insomnii
Cu potențe
De satrapi.
Și-asta nu ar fi
Nimic
Dacă n-ar fi și-alte
Tare
Precum portul
De ,,pisic”
Marea, lanțuri,
Topogan
Și exil
Aleatoriu
Patru clipe
Dintr-un an
Cu plictis
Obligatoriu.
Trupuri albe,
Cafenii
Stau lovite
La întâmplare
De multe bizarerii
Și de razele
De
Dacă
Pui adevărul
În plasa
Angoaselor
Ce te subjugă,
Cinsti-vei
Gustul ponoaselor
Ce se strecoară
Până și-n rugă.
Erou poți fi
La douăzeci
De ani,
Că moartea
E departe
Până și
Un popor
Care cârtește
Doar în gând
Și-n casă,
Soarta lui
Și-o arvunește
Celor care-l țin
În plasă.
Dar când face-o
Plecăciune
Către cei
Puternici,
Le arată-n rugăciune
Că sunt mari
În fața ta
Se află adevărul
Și-ți spune totul
Despre sine
Și,
Cum într-o apă
Se oglindește
Liniștit
Ciubărul,
El se oglindește-n tine.
Altul
Să mijlocească
Între voi
N-ar avea
Te-ai întrebat
Vreodată,
Ca ființă
Gânditoare,
Dacă lumea
O s-audă
Strigătu-ți
De disperare?
Și dacă făcut-ai
Asta,
Ai simțit
Pe pielea ta
Un fior,
O constatare
Care te-ar
Ai vrut și tu,
Iată minunea!
Să pui laolaltă,
Atât cât te-a lăsat
Păcatul,
Găsitul și-acțiunea
Ce exaltă
Într-o creație
Din care nu lipsește
Delicatul.
Noroc avut-ai
Să vezi
Strofocarea* ta
Cea marea
E s-arăți
Independență
Față de cerescul
Care
Dă senzația
De-absență.
Uiți că bucuria
Mare,
De o ai,
Nu ți-o dă
Chiar Ieremia
Pe un card
Și,
Dacă nu-ți
Că ești un om
Și ai un destin,
Nu-ți trebuie
Să cercetezi.
Știi și ce poți
Și cui te-nchini
Când crezi
Că trebuie
Să crezi.
Un eu, milord,
Nu știu prea bine
Dacă
Ești de acord,
În
Poți să fii stăpân
Și slugă?
Iată o-ntrebare
Grea,
Chiar de ești
Sau nu
În rugă,
Să răspunzi
Nu ai putea.
Dar
Dacă se-ntâmplă
Asta,
Gândul tău
Se dedublează
Și abia acum
Virtuos dorind să fii,
Sărmane boț de carne!
Crezi cumva
C-ai să deții
Adevărul?
Te lași amăgit
De cel cu coarne
Sau păcălit
Ca Adam
Cu mărul.
Ești
Între just
Și injust,
Cum te
Moartea
Este un eșec?
Iată o-ntrebare bună
Ce te pune
În edec
Ca pe-un sclav
Cu-opinci de gumă.
Poate fi
Și un eșec
Sau doar o credință
,,Glumă”,
Ce coboară
Dintr-un ins
C-o
Sărutul e o taină
Golită
De cuvinte
Și îmbrăcată-n
Haină
Cu conotații
Sfinte.
Sărutul e,
Când e,
Dracula de la Bran,
O boare
De sake
Servită
În Japan.
Sărutu-i legătura
Cea tare,
Când Eros s-a născut
Din Penia,
Avându-l pe Poros
Tată ,
Un nou motiv
Spori bejenia
Trăirii tale
Dintr-odată.
Poți să atingi
Frumosul
Sau
Plăcutul?
Plăcutul,
Da!
Că e
Aruncăți gândul
Peste puterile tale
Și speră în ceva
Ce te-ar liniști.
Că,
Strâns de simțuri,
N-ai șanse reale
Să cuprinzi
Universul
Cu ceea ce știi.
Jubilând,
Uneori,
Pentru
Să nu existe
În lumea asta
Idei
Al căror înțeles
Au frământat-o
Pe Iocasta,
Când era vorba
De ales?
Nu știu prea bine
Asta,
Dar știu că-s iubitor
De
Esențe,
Precum virtutea
În fața lucrului
Bine făcut
Privești cu ochii
În pieziș
La săbiile
Ce se ascut,
Trecând tăcerea
Prin tăiș.
Dacă primești
Un adevăr,
Neliniștea în tine
Crește
Și,
Cercetându-l
FV