Te-ai pierde-n dans
De flăcări
Dac-ai știi
Că nu devii cenușă
Aruncată
Pe pustii
De vântul
Cu suflarea jucăușă.
Naiv să fii
Þi-ar fi ușor,
Nu t-ai văita
De viețuire,
Că ești
Nicăieri nu te simți
Bine,
Deși vrei să scapi
De asta,
Nici cu ei
Și
Nici cu tine,
Când ușor guști
Și năpasta.
Că ești om,
N-ai ales tu.
Înapoi,
La ce ai fost,
Să te-ntorci
Nu
Te-ai dus
Tocmai în vârf
De deal,
Ființă!
Sau
Ai pozat
Pe-o stâncă
Lui Dedal
Să-ți dea o formă
Cu cerință?
Ești condamnată
Să trăiești
În frică
Ziua întreagă
Alergând sub
Un spirit se agită
În salon
Printre doamnele
Cu pălărie
Și strică atmosfera
De bon ton
Ca orice pișicher
De prăvălie.
Își caută febril
Printre idei
Ceea ce,
Sigur,
Îi este propriu
Mila,
Pedeapsă pentru mine,
E o cruzime
Între cruzimi
Ce nu-mi aduce
Nici un bine,
Că-s iubitor
De limpezimi.
Doar vârsta
Mă împinge
În margini
De cuvânt
Ce mă calmează,
Mă
Încerc,
Deși nu e ușor,
Defectele-mi
Să le abat
Din drumul
Lor.
Le-aș corija
Îndată,
Din rațiuni morale,
Dar cine
N-are-o pată
Mergând
Pe-această cale?
Așa că,
Mă dau
Când presimt că-mi vine
Starea
De neagră
Supărare
Aleg, desigur,
Marea
Să gust
Din relaxare.
Tot ca ea
Fac valuri mari
Cu vorbele-mi tăioase,
Precum acizii tari
Când vor să roadă
Încerci să ai destul
Curaj
Să speri
Că ești
Un cineva?
Și-n mintea ta,
Fără tapaj,
Pe tine
Să te poți
Salva?
O faci
În fiecare clipă
Cu fapte neluate-n
Seamă
Sau înțelese-n
Prietenul
Nu-i sincer
Niciodată!
Să-l cred
Mi-e tare greu!
Ascunde ținta lui
Brodată
Cu interesul pus
În ,,eu”.
Mieros, dar rece,
Se stăduiește
Să-ți intre-n voie
Și când
Iar faci planuri
Îndrăznețe
Căutând
Izvor de apă
Și găsești numai
Tristețe
Ce adânc
În suflet sapă.
Ești trecut
De mult uitat
De cei buni
În socoteli
Despre ce
Au de aflat
De
Fiind cercetător
Și-având
Un crez,
Propusu-mi-am
Ușor
Să mă reinventez.
Vremea m-a copleșit
Cu alaiul ei
Precar
Și nu am reușit
Decât să fiu
Flecar.
Și sincer
Dac-aș fi,
Pe cât se
Nu vreau
Să mă cuprindă
Un tremur
Progresiv
Care să îmi aprindă
Un gând
Intempestiv.
Să mă ridic pe mine
Îmi este la îndemână,
Să fac
Ce se cuvine,
Cu ușurință
Se amână.
Doar așa pot
Mi-am permis
Așa, -ntr-o doară,
Să mai părăsesc
Neantul
Care umple azi
O lume
Cum umplea cândva
Levantul.
Nu am fost brutal,
Ascuns
Ori
Sucit de vreo palavră,
Dar
M-am săturat
Să
Un vis rău,
Disgrațios ,
Peste tine se abate
Producându-ți ondulații
De legi fizice
Dictate.
Și-asta
Se întâmplă
Des,
Fără grația
Cerută
De umilul
Interes.
Cineva,
Cândva,
A spus
Printre florile grădinii
Cu mirosul
De havană
Deranjându-și
Toți vecinii
Răsări o buruiană.
Era verde,
Deci cu viață,
Și-și făcea planuri
Mărețe,
Acceptând câte-o povață
De la
Soarele să îl legați!
Și,
Apoi cu șmecherie,
Într-o cușcă
Să-l băgați
Într-un beci
La pușcărie.
Astfel,
Să nu mai răsară
Peste dimineți
Plouate,
Să vedeți
Cum e o vară
Fără el,
Dacă
Este cineva în lume,
În cocioabă
Sau
Cetate,
Care vrea
Să te îndrume
Să scapi
De singurătate?
De ea,
Sigur,
N-o să scapi,
Sărmană creatură!
Făcută pentru-ndurat
Și ca să
Te plângi
De singurătate?
Dar ea e siguranța ta
În care te ascunzi,
Ca-ntr-o cetate
Pustie,
Sigur,
Ce poate maltrata.
Și când ți-e frică
Mai mult
Teama se cuibărește
În
Dumnezeu este
Divin,
O simt cu orice
Plâns
Generator
De chin.
Și,
Dac-adorm
În zumzet
De țânțari,
Care-au intuit
O cină,
Lor mă las!
Deși nu-s
Niște lăutari
Cu inflexiuni
În
Pe colina de sub
Munte,
Printre maci și buruieni,
Singur
Și cu flori pe frunte
Este-un zid
Printre bușteni.
Putea fi
În altă parte,
Fără flori,
Fără culoare,
Biciuit de vânturi
Crezi că dacă privesc
Cerul
O să-l văd pe Dumnezeu,
Cel pe care
Întreg clerul
Îl slăvește mai mereu?
Nu-s prea sigur,
De credeți,
Dar
De voi privi în mine,
Nu la ce văd
Pe
Duminica, ploia
Petrece-n fervoare,
La umbră de pom
Spălat pe picioare.
Umbrele deschise
În mâini încleștate
Apără cerul
De voci speriate.
Ilie, în carul
Cu roțile curbe,
Scrie
Reflectat în sine
Gândul
Se întreabă dacă este
Sau se-nșală,
Văzând bine
Că realul
E o veșnică poveste.
Pentru sine și-ar crea
O independență
Care
Să-i dea șansa
De-a vedea
Ce
Zici că omul
Uneori
Cade repede-n
Sensibil,
Cotropit de reci
Fiori
Și-nclinări
Spre imposibil?
Agitându-se, -ntr-un fel,
Să nu cadă
În banal,
Se dezice chiar de el
Și de ce