FLORIN LEAHU

cand am vazut cate texte consecutive ai in atelier, marturisesc sincer ca mi-ai starnit curiozitatea, si m-am hotarat sa le citesc pe toate si sa ma opresc la cel mai bun pentru comentarii. aceleasi reprosuri ca si la majoritatea textelor din atelier; limbajul folosit si nerespectarea normelor prozodice. totusi poezia de fata are o oarecare unitate datorita ideii inchegate pe care o prezinta . dar pardalnicul de limbaj nu stie ca el nu trebuie sa prezinte direct, sa ne arunce ideea ca un \"zece mii\" aruncat de un pietar cand il intrebi \"cat e kilu de cartofi?\" el trebuie sa sugereze sa fie subtil si constient de puterea si responsabilitatea pe care o are fata da cititor. el este ca un vehicul care trebuie sa transporte sentimente de la autor la cititor, sentimente pe care trebuie sa le moduleze asemenea unui semnal emis de catre o sursa unui receptor. observ ca incepi strofa relativ bine, iar in a doua jumatate o dai lamentabil in bara cu expresii de genul \"cu tine vreau eu sa ma mut\". este ca si cum ai arunca o vraja asupra partenerului de cuplu ca in clipa urmatoare sa ii spui pe sleau \"trebuie sa ma duc la veceu\".

si repet si pentru tine: pastreaza rima ,succesiunea accentului pe silaba(ritmul) si numarul de silabe din versurile-pereche.

prima strofa este foarte buna. restul... aceeasi jale. daca mai construiai doua strofe cel putin la fel de bune, si aveai un final bun, poezia nu ar fi fost inscrisa la atelier. inca un sfat; in poezie nu conteaza cantitatea, ci calitatea. daca se intalnesc amandoua, cu atat mai bine, dar cantitatea fara calitate este irelevanta. vorba romanului:mai bine putin si bun decat mult si prost

dupa ce faci o poezie citeste-o de mai multe ori si incearca sa reconstruiesti pasajele care te deranjeaza. repeta procedeul si cu astfel de retusuri, s-ar putea sa ai rezultate mai bune decat te asteptai. atentie, de asemenea la scrierea \"cu 2 i\" si nu face abuz de prezentul simplu. mai mult, folosestel numai daca ai vreo intentie estetica, altfel nu este recomandat in poezie.

intr-adevar o solutie buna , mai buna decat cea propusa de mine intrucat asigura continuitate legaturii cu versul urmator. oricum poezia ta ramane o dama cocheta(in sens bun, desigur:))

iti multumesc pt aprecieri si te asigur ca nu prea am cum sa modific versul acela deoarece el este cel care justifica titlul, iar dificultatea pleaca de la cuvantul \"istorie\" care se tremina printr-un hiat si de aceea nu poate corespunde cerintelor ritmului ales de mine si nici chiar masurii. dar, asa cum am spus, el este indispensabil, si nu pot renunta la el. incearca sa diftonghezi acel hiat in citire si vei vedea ca versul capata ca prin farmec integritate iar impresia de greoi nici nu o vei mai intalni.
exista astfel de trucuri in arta cititului unei poezii, spu arta pentru ca uneori este mai greu sa citesti o poezie cum trebuie decat sa scrii una cum trebuie.
te salut pana data viitoare.

si de multe ori nu raspunsul este greu de gasit, ci intrebarea porivita pentru a-l scoate in evidenta. daca ai citi rondelurile mele sau poezia \"Lacrimi pentru Hristos\" ai vedea foarte usor ca nu-mi e greu sa respect masura, ba imi este char mai usor sa gandesc si sa ma exprim intr-o masura uniforma. atunci, intrebarea ar fi: de ce am inceput \"in 6 si am continuat in 7\" si chiar in 8 sau 9? pentru ca asa am vrut, nu pentru ca mi-a fost greu sa respect norma...

imi place si mie sa incifrez unele texte, iar modul meu de a incifra un text este , in general, exploatarea normelor prozodice. aici, acest amestec indecis de masuri care variaza de la strofa la strofa semnifica haos, deznadejde, esec, etc. (vezi ideile exprimate de poezie)

ai mai putea pune o intrebare daca ai observa mai atent poezia: de ce prima si ultima strofa se diferentiaza prin rima de restul poeziei? acestea au rima imbratisata, ca sa iasa in evidenta fata de restul poeziei. urmatoarea intrebare care se pune:de ce sa iasa in evidenta? pentru ca marcheaza inceputul si sfarsitul textului. ei si? pai daca te intrebi de ce vreau eu sa scot in evidenta inceputul si sfarsitul, afli de ce. pentru ca exista o mare diferenta intre inceputul plin de hotarare si oarecum de optimism, pe de o parte, si sfarsitul care marcheaza insuccesul de moment, pe de alta parte, insucces care atenueaza entuziasmul si deschide ochii( lucrurile sunt mai grele de cum pareau la inceput - evolutie, maturitate, experienta personala...)

singura norma prozodica ce este constanta , asigurand unitate textului este ritmul. poate ca este dominat de mici \"impuritati\"(oricum ele nu provoaca disonante grave ci eventual mai asezoneaza sentimentul de gol sufletesc, de haos in a gasi o solutie), dar este unul singur. el reprezinta speranta ca totusi \"vom razbi noi, la lumina\" - cum zicea Iona al lui marin sorescu - speranta care este sustinuta si de finalul textului.

desigur ca metaforele- simbol ca \"am inceput sa sciopatez\" sunt dominate ca numar de metaforele de incifrare ca \"infasurat in lacrimi verzi\", sau, metafora cainelui din ultimul vers, dar, asa cum am spus, nu trebuie sa fii postmodernist si sa scrii in vers alb si in epitete exagerate, ca sa incifrezi un text intr-o oarecare masura. cat despre intrebari, intotdeauna se gaseste o intrebare in plus. depinde cat de mult iti doresti sa afli raspunsul (sau , uneori, de cat de mult - a se citi bine - cunosti raspunsul - am folosit tot cuvantul mult pentru a sugera prin paralelism morfologic:P)

onorat sa te intalnesc pe pagina mea, si ne mai citim.

off topic (pt editori) stiu ca nu este indicat sa faci comentarii lungi pe marginea unui text propriu, dar acest comentariu a vrut sa fie mai mult un raspuns argumentat pentru intrebarea ioanei \"sa ma mai intreb ceva...?\" textul meu nu a fost decat exemplul care a stat la baza argumentelor, si este logic sa fie asa, deoarece el este cel care a generat intrebarea.

si pentru link, bineinteles. cu siguranta o sa-l folosesc.
o as va citesc in continuare

urmaream de mult timp noua ta poezie care intarzia sa apara.
si iata ca a venit in sfarsit. si parca a intarziat tocmai pentru ca vroia sa-si faca intrarea ca o poezie demna de aprecieri, a stat prea mult sa-si faca toaleta, sa se priveasca in oglinda, sa-si aranjeze cu minutiozitate carliontii rebeli, dar si rezultatul a fost pe masura. mi-a placut de la inceput si pana la sfarsit, care de data asta este foarte bine ales. in general un final este bine ales cand iti da impresia ca este cel mai bine ales, ca este singurul potrivit, iar acest final lasa impresia asta (eu am ciar convingerea ca asa este)

un retus de gloss s-ar impune totusi...
strofa doi versul trei
cu dor DE-ATINGE nepatruns... exprimarea nu este corect din punct de vedere morfologic! poti foarte bine sa zici \"cu dor DE-ATINGERI nepatruns\". nu ai modifica nimic dar te-ai exprima corect... daca erai constient ca exista solutii, si ai ales intentionat exprimarea este ok, dar daca ai ales varianta numai pentru ca nu gaseai o solutie de-a exprima ce vrei sa spui, fara sa alterezi normele, prozodice, atunci ar fi indicat sa alegi propunerea mea, ca sa nu mai lasi loc in continuare controverselor.

cu aceeasi prietenie, floryn

mi-era dor de niste metafore marca Lory Cristea. ultimele doua dati cand am fost nu mai postasesi nimic nou. critica vehementa a societatii zugravita in metafore grave si subtile surprinde placut ca de obicei. mi s-a parut genial versul

vezi tarfe si popi fericiti laolalta

mi-a placut mult si poezia \"spre puncte cardinale\"

la recitire, floryn

eu sunt doar \"inca unul\" promis pe viata poeziei romantice. nu prea ma pricep la compus poezie postmodernista. cel putin nyu de calitate. am citit foarte multe poezii \"postmoderniste\" pe acest site. din aceea pot sa compun si eu. si as vrea sa le transmit acelor pretinsi poeti ca daca acest tip de poezie este incifrata, ea trebuie incarcata cu un mesaj din partea autorului. oricat de indescifrabil ar fi mesajul, un cititor avizat va sti ca textul reprezinta o stare de spirit. aceea este adevarata poezie postmodernista, care vine (ca orice poezie dealtfel) din suflet. restul... tacere...

papagalul se striveste in partea dorsala a unei balene mai mici decat un encefal pe cerul minuscul de molusca in care ma zbat in continuare

ai vazut ce poezie meseriasa am creat?
te las pe tine sa alegi versificatia. oricum va fi un vers alb asa ca ce mai conteaza...
cat despre mesaj, te las pe tine sa-l alegi si pe el. oricum n-am vrut sa exprim nimic, asa ca ce mai conteaza...

ceea ce ma surprinde este usurinta cu care aceste poezii primesc stelute si eforutl sustinut al celor care le comenteaza sa dezvaluiasca elementul in care consta \"valoarea poeziei. argumentele sunt desigur, la fel de \"convingatoare\' ca si textele vizate.nu am remarcat decat vreo trei sau patru autori aepti ai versului alb (cu tot cu tine) care m-au convins intr-adevar de talentul lor, iar tu esti singura la care am revenit.

cat despre intrebarea mea, pentru ca stilurile noastre sunt atat de diferite, nu am sa-ti indic nici o poezie de-a mea. eu ma regasesc in toate poeziile mele si ma identific cu toate personajele mele (in afara celor din epigrame si din poezii apartinand unor specii ca parodie, satira , etc)
dar iti voi indica pagina mea. da un clic pe numele din subsolul acestui comentariu si indica-mi tu poezia care te reprezinta... si pentru ca tot veni vorba, ti-as recomanda spre citire doua texte incadrate in atelier: \"Meditand pe malul apei\" si \"Vis albastru\". spune-mi, din experienta ta literara, ce parere ai despre ele...
te saluta cu drag pana data viitoare, floryn

sunt de acord cu tine in privinta versului 2 din strofa 2, si chiar iti solicit o sugestie.
celalalt vers imi place si nu crd ca il voi schimba decat daca vii cu ceva mult mai convingator.

prcizare. ai inteles oarecum greist poezia. daca nu faci legatura cu titlul nu poti sa afli intentia mea. dorinta mea nu e sa fiu calauzit, ci muza sa fie calauzita catre mine (vezi titlul si ultima strofa), iar natura(roua, racoarea diminetii, pasarelele, soarele, etc.) sunt indicii care o conduc catre mine
onorat de citire

ca unul care cunoaste sentimentul, nu pot decat sa solidarizez cu poetul :))

un LOL mare si un bravo si mai mare. desi anticipasem sfarsitul inca din a patra strofa, nu m-am putut abtine sa nu zambesc cu pofta( as fi vrut sa rad in hohote, dar ceilalti de la icafe m-ar fi luat drept nebun)

m-a surprins poezia, adica finalul... de fapt ultimul vers!
inca de la inceput o incadrasem intr-un tipar care s-a pastrat pana la sfarsit, iar cand am dat me scroll mai jos, am zarit ultimul vers:
Doamne
am ramas putin surprins cum ii sta bine celui caruia ii sunt date teoriile peste cap si mi-am zis : da inca o poezie cu un final care vine ca \"o bomboana pe coliva\" - ca sa citez pe stim-noi-cine.
by the way: am citit Neandertal si mi-a placut mult. am lasat si acolo un sms

mi-a placut foarte mult a treia strofa. versurile \"mi-ascut cu mana stanga mana dreapta / sa pot sa trec sageata prin padure\" demonstreaza calitati poetice deosebite, iar versul \" sa ni se ierte gura de pacate\" parca a rupt cu dintii o struna din vioara sufletului meu. am remarcat si structura circulara a textului care aici are o valenta deosebita daca este raportata la tema poeziei. nu stiu daca v-ati gandit la asta cand ati creat poezia dar finalul se intoarce dupa inceput alergandu-l asa cum un caine isi alearga coada. iar paradoxul este ca coada care in general sugereaza sfarsitul este acum reprezentata de inceputul textului

dar va rog sa mai lucrati la a patra strofa!cel putin la primul vers deoarece acesta afecteaza armonia poeziei.
in rest toate bune si frumoase si... mai vin
cu respect floryn

imi place cum ai plecat de la violul intimitatii (tema care ma preocupa si pe mine deseori - uneori merg atat de departe incat ma intreb cum ar fi daca in troleu fiecare ar fi capabil sa stie ce gandesc cei din jurul lui) si cum ai ajuns la acel \"nu mai mintiti\". desi pare greu de inteles, acelt inceput este un argument pentru acest \'nu mai mintiti\'. practic toata poezia ti-ai cersit in fata cititorului ocazia de a-l convinge sa faca ce spui tu pentru ca asa este mai bine. te-ai folosit de \" tehnica piciorului in usa\" - daca mi se permite sa fac abuz de psihologia de cartier. adica in loc sa-i ceri ceva direct unei persoane, o intrebi intai \"cat este ceasul\", intri in vorba si dupa un timp intervine si acel \" nu aveti cumva...\" omul se simte stanjenit si nu poate sa te refuze dupa ce te-a lasat sa te bucuri de atentia lui, mai ales cand aduci pe final un argument ca \" de murit o sa murim oricum\"

nu am inteles exact ideea, mai mult am intuit-o (si din acest motiv ma intreb daca nu cumva ma aflu pe o pista falsa!) si asta este din cauza ca nu ai pledat pentru un discurs detasat si obiectiv ca in \"Sa fim sinceri cu sinceritatea\", ci mai degraba unul subiectiv - un exemplu personal. poate ca ar fi fost mai bine sa vii cu un tipar, cu o structura teoretizata pe indelete si dupa aceea sa vii cu exemplul care din lipsa de amanunte este scos din context si cititorul nu-l poate interpreta asa cum ai intentionat tu...
dar chestiile astea ar fi trebuit reprosate la un articol de polemica, dar atata timp cat ai catalogat textul la \"personale\", este ok si nu am nimic de comentat... mi-am permis totusi sa-mi exprim parerea pentru ca marturisesc faptul ca eu ma asteptam la ceva mai in genul \"sa fim sinceri cu sinceritatea\" si mi-am permis luxul sa fiu sincer daca textul tau tot trateaza aceasta tema...
si pentru ca textul acesta nu este sustinut de un discurs convingator si de niste argumente foarte solide, imi permit sa polemizez cu tine!

vorbeai despre acea sinceritate expeditiva si confortabila care , cum spuneai tu, dovedeste neimplicare si spalare pe maini... toate bune si frumoase, dar de ce ar fi un astfel de adevar \"trantit mitocaneste\" ca sa folosesc oarecum cuvintele tale. nu crezi ca mai degraba este un adevar care vine de la cineva care vrea sa aiba constiinta impacata, care te anunta dinainte pentru a-si lasa o portita pentru acel \"eu ti-am spus de la inceput, asa ca nu da vina pe mine\" ? nu spun ca acest fapt poate fi mai putin scuzabil, dar este oricum de apreciat, si in nici un caz mitocanesc. sper ca ti-am oferit o noua pista pentru studiul tau despre sinceritate si chiar vreau sa aud parerea ta
l arecitire, floryn

pentru un neavizat acest text ar putea chiar sa para rodul mintii unui narcisist, dar mie mi s-a parut ca am intrepatruns un sincer exercitiu introspectiv

aici am resavurat eseul \"sa fim sinceri cu sinceritatea\"... daca mai cizelezi textul si il mai dezvolti putin supunandu-l mai mult normelor stilului, ai putea sa-l alipesti cu succes articolului initial. parerea mea este ca daca pleci de la aceste doua texte si incerci sa faci o teorie exhaustiva si tratata cu seriozitate, s-ar contura un tratat de filosofie marca Andrei Plesu sau Patapievici, pe care dupa discursul cu care tratezi problemele pe care ni le propui,i-ai citit cu siguranta.
si daca tot m-ai molipsit de sinceritate as vrea sa aud parerea ta pe marginea cuvantului infailibil... stai putin! sa nu crezi ca nu stiu ce inseamna! doar sunt student la litere si ar fi ryusine, nu?... dar tocmai pentru ca sunt student la litere, cand l-am intalnit acum in textul tau ma intrebam de etimologia lui si chiar mi-a venit in minte o teorie. dar pentru ca este neverificata (este doar parerea mea si atat)vroiam sa te intreb daca este si adevarata deoarece am sesizat ca vocabularul tau este foarte vast si m-am gandit ca s-ar putea sa stii. dar sa ma exprim...

infailibil este posibil sa vina din englezescul \"to fail\" = a dezamagi, a esua, a da gres, etc. si prin alipirea sufixului de negatie a dat \"infailibil\" cu sensul de \"care nu da gres\"
ce parere ai?

traiane, iti multumesc pentru sinceritate si ma bucur ca ai apreciat aprecierea mea (aliteratia este voita sa stii) si pot si eu sa afirm la randul meu ca al tau este raspunsul la un comentariu care m-a incantat cel mai mult, care mi-a dat impresia ca intr-adevar autorul mi-a citit comentariul cu aceeasi abnegatie cu care eu i-am citit textul si ca mi-a raspuns sincer, nu doar din simtul obligativitatii de a-mi raspunde.
la recitire, floryn

din primavara pana-n toamna
am sa gasesc o alta doamna
care sa-mi tina iar de cald
si sa ma faca chiar sa ard!