fila de istorie

Ionut, te-am citit. si atelierele... ai prozodia pusa la punct, romantismul si gandirea. toate, fireste, perfectibile. nu e simplu sa scrii poezie cu forma fixa. tu mergi bine. uite, de exemplu, la cea de aici vei pute reveni. incepi in 6, continui in 7. poti sa modifici, sa finisezi. sa scapi de lest. ideile plutesc libere. asta este bine.
sa ma mai intreb ceva...?

si de multe ori nu raspunsul este greu de gasit, ci intrebarea porivita pentru a-l scoate in evidenta. daca ai citi rondelurile mele sau poezia \"Lacrimi pentru Hristos\" ai vedea foarte usor ca nu-mi e greu sa respect masura, ba imi este char mai usor sa gandesc si sa ma exprim intr-o masura uniforma. atunci, intrebarea ar fi: de ce am inceput \"in 6 si am continuat in 7\" si chiar in 8 sau 9? pentru ca asa am vrut, nu pentru ca mi-a fost greu sa respect norma...

imi place si mie sa incifrez unele texte, iar modul meu de a incifra un text este , in general, exploatarea normelor prozodice. aici, acest amestec indecis de masuri care variaza de la strofa la strofa semnifica haos, deznadejde, esec, etc. (vezi ideile exprimate de poezie)

ai mai putea pune o intrebare daca ai observa mai atent poezia: de ce prima si ultima strofa se diferentiaza prin rima de restul poeziei? acestea au rima imbratisata, ca sa iasa in evidenta fata de restul poeziei. urmatoarea intrebare care se pune:de ce sa iasa in evidenta? pentru ca marcheaza inceputul si sfarsitul textului. ei si? pai daca te intrebi de ce vreau eu sa scot in evidenta inceputul si sfarsitul, afli de ce. pentru ca exista o mare diferenta intre inceputul plin de hotarare si oarecum de optimism, pe de o parte, si sfarsitul care marcheaza insuccesul de moment, pe de alta parte, insucces care atenueaza entuziasmul si deschide ochii( lucrurile sunt mai grele de cum pareau la inceput - evolutie, maturitate, experienta personala...)

singura norma prozodica ce este constanta , asigurand unitate textului este ritmul. poate ca este dominat de mici \"impuritati\"(oricum ele nu provoaca disonante grave ci eventual mai asezoneaza sentimentul de gol sufletesc, de haos in a gasi o solutie), dar este unul singur. el reprezinta speranta ca totusi \"vom razbi noi, la lumina\" - cum zicea Iona al lui marin sorescu - speranta care este sustinuta si de finalul textului.

desigur ca metaforele- simbol ca \"am inceput sa sciopatez\" sunt dominate ca numar de metaforele de incifrare ca \"infasurat in lacrimi verzi\", sau, metafora cainelui din ultimul vers, dar, asa cum am spus, nu trebuie sa fii postmodernist si sa scrii in vers alb si in epitete exagerate, ca sa incifrezi un text intr-o oarecare masura. cat despre intrebari, intotdeauna se gaseste o intrebare in plus. depinde cat de mult iti doresti sa afli raspunsul (sau , uneori, de cat de mult - a se citi bine - cunosti raspunsul - am folosit tot cuvantul mult pentru a sugera prin paralelism morfologic:P)

onorat sa te intalnesc pe pagina mea, si ne mai citim.

off topic (pt editori) stiu ca nu este indicat sa faci comentarii lungi pe marginea unui text propriu, dar acest comentariu a vrut sa fie mai mult un raspuns argumentat pentru intrebarea ioanei \"sa ma mai intreb ceva...?\" textul meu nu a fost decat exemplul care a stat la baza argumentelor, si este logic sa fie asa, deoarece el este cel care a generat intrebarea.

Salut! Contextual e un text foarte bun! Dar cred ca mai trebuie slefuit... In primul rand in pivinta ritmului care oscileaza evident in primele strofe.Apo masura sare de la 6 silabe(vers1 strofa 1) la 9 silabe(vers1 strofa 3).Imi plac mult din absolut toate punctele de vedere, strofele1 si 4.
Ar fi interesant daca ai putea sa schimbi ceva la versul trei din penultima strofa:\"căci o istorie fără fapte\"- mi se pare ca suna oarecum greoi...
In speranta ca indrazneala imi va fi iertata,
Ialin

iti multumesc pt aprecieri si te asigur ca nu prea am cum sa modific versul acela deoarece el este cel care justifica titlul, iar dificultatea pleaca de la cuvantul \"istorie\" care se tremina printr-un hiat si de aceea nu poate corespunde cerintelor ritmului ales de mine si nici chiar masurii. dar, asa cum am spus, el este indispensabil, si nu pot renunta la el. incearca sa diftonghezi acel hiat in citire si vei vedea ca versul capata ca prin farmec integritate iar impresia de greoi nici nu o vei mai intalni.
exista astfel de trucuri in arta cititului unei poezii, spu arta pentru ca uneori este mai greu sa citesti o poezie cum trebuie decat sa scrii una cum trebuie.
te salut pana data viitoare.

\"rămân, deci, condamnat la moarte;
tu nu vei ști c-am fost cândva,
istoria fără de fapte
nicicând nu poate exista!\"
e o sugestie... nu zic ca e buna si stiu caincalca acea prsonalizare data de articolul nehotarat proclitic \"o\".Ideea e ca exista si alte alternative. Ar putea sa iasa un super text!!!

Ialin