Florin Hulubei

\"mâna e
o șerpoaică
în nisipuri de
șold\"
Doar câteva frânturi dintr-un poem ce ascunde în el misterele liniștii!

mi-ai spus că nu te lași impresionat de arta franceză
și n-ai timp să te pierzi printre antichități
iar la balconul meu cam prea sus și cam prea îngust
ce rost are să arunci cu serenade, oricum n-ai fost
și cum ai fi putut fi tu trubadur

- au cam dispărut trubadurii, nu-i așa? Poemele tale devin din ce în ce mai bune, mai precise, mai frumos conturate! Fără termen de garanție, dar proaspete mereu!

Drag, fără termen de garanție,
Florin

Tăcerile sunt doar cuvinte nerostite, Ela! Uneori, ele cântă mai frumos decât orice instrument!

Drag,
Florin

astăzi mi-am îngropat numele
lepadat între oasele unui rug stins
în așteptarea razelor
câini de foc ai amurgului
ce ne vor linge rănile
până la muguri
Impresionant. Metaforă deosebită. Poem al dragostei, zugrăvită în cuvinte simple, dar puternice.

Ai dreptate Remus! Cred că totuși unii din intelectualii de azi și-au format din elitism/egocentrism un fel de platoșă împotriva asaltului tarelor unei societăți românești contaminată parcă iremediabil de prostul gust, de prostie, demență (vezi un personaj, mare patron de echipă de fotbal care nu ezită să insulte o femeie cu o floare în mână, de 1 Martie, în fața unei mulțimi parcă anesteziate de cuvintele lui sau, cine știe, de teama unor represalii), manelism, lichelism politico-ideologic, etc. Poate intelectualii care încă mai aspiră spre frumusețea postulată de Dostoievski sunt sătui să tot strige în pustiu că mergem înspre o prăpastie fără fund, dacă ne mai aliniem la noile “valori” pro, “țineți aproape”, etc. Și dacă nu facem ceva cu copiii care nu mai au urechi să audă și ochi să vadă altceva decât manea și etno-pop, milionari de carton, mașini de lux și alte “minuni ale tehnicii”, în loc să citească (unii chiar nici nu mai știu cum arată o carte). Dincolo de materialismul care ne seacă trebuie să mai existe și o educație. Intelectualii de azi trebuie să educe, nu să se retragă în carapace!

timpuri rotind timpuri rotind
amețitor plutești printre vieți rotocoale
ne-nceput ne-sfârșit într-un dans
într-un ritm ce n-adoarme vise
însuflețite-n izvoare
nepal neivoire nealb
doar icoane
icoane
Senzual dans și cu puțin aer mistic, ca dansul dervișilor rotitiori!

Drag!

Da, imaginea screensaverului este foarte reușită! E un poem ca o variațiune jazz pe mai multe teme! Felicitări, Adrian!

Cu admirație,
Florin

în veac mai verzui pleci înclinat
se ninge pe tine renunțare
la mine statuile vin ușor printre crengi
prag înnegrit de-nchipuirile tale
de parcă azi am fost întregi
mai puțin anotimp

cu zimbete albe, intr-un veac mai verzui, statuile vin la tine - un text ca o simfonie, ca o primavara de Vivaldi, cu tonuri calde si triste si cu un final imaculat, al renasterii. Sensibil, proaspat si clar!

Drag,
Florin

Sunt aici! Și îmi place! Revin!

gândul despre tine acum se ia în doze mici
în pauza dintre două somnifere nu încape mare lucru
Impresionant și tulburător poem! Amintiri de iubire pierdută învelite în metafore!

Aer roz, de saltimbanci- îmi amintești de un film al lui Bergman, dar și de o primăvară care, iată întârzie! Poezie e textul tău, Roxana!

Înapoi
nu pot balansa înapoi
nici măcar secundele surde
ele mă doresc trecută peste
agoniile tale
în matca lor de spaimă splendori se scriu
din palme
Uneori am vrea să mai dăm timpul înapoi, dragă Ela! Splendori scrise din palme ne împiedică însă! Frumos ca primăvara, poemul tău!

temperantă îmi pare mișcarea-n
materii diluate-n albastru
roșu arzător nesuflând
cu o măsură nepierdută înainte
revine sufletul la altă
întrupare neșchiopătată
de sfertul mers
mai sus
Muzica inimii se scrie in asemenea versuri! Ela, poezia te iubeste asa cum tu o iubesti. Inspiratia ti-e sora, cumva?

Drag,
Florin

Stimate domn Herinean,

Și eu mi-am umplut adolescența cu lecturi din Asimov, Klein, Herbert, Van Vogt, dar cu greu am putut afla vreun scriitor bun de SF din Romania. De aceea semnalarea acestei trilogii ma face sa vreau s-o citesc neaparat. Multumiri pentru sugestie si promit că, dupa citirea ei, vom mai putea discuta.

Cu respect
Florin Hulubei

Erată: dat-o.

Ela, dragă, încă nu am înțeles pe deplin totul, dar forma pe care i-ai dato acestui poem este diafană ca o umbră! Te citesc și văd cum crești de la un text la altul! Revin!

Drag,
Florin

dă-mi mâna
s-o împletesc cu a mea
în umbre chinezești proiectate
pe pereții unui alt anotimp
în dans deșănțat de Salomee
păgân
interzis
Frumoasă imagine a dragostei.
O dragoste cu trifoi, coșari, de pe o altă planetă. Mai aproape de soare, pe partea stângă, mai luminată de sentimente.

Drag,
Florin

\"liniștea stâncii
naște ore
spre înțelepciunea
luminii cele de-nceput…\"

Numai un mic fragment de poezie autentică. Te joci tare frumos cu cuvinte și sensuri. Plăcut!

Drag,
Florin

Inițiere cu miresme mistice. Ultim refugiu înainte de o iminentă dispariție a unui ritual magic păgân, templele își trag ultima suflare în apocalips.
Mozaic de imagini aproape terifiante, finalul poemului
are aspectul unui strigăt de deznădejde colorat violent în
nuanțele unei terori de neant. Ceea ce era o ipotetică salvare, o \"galerie cu vise\", devine un coșmar ca o fecioară de fier:
\"doar cuvinte schimbate pe lacrimi
îmbrățișez anotimpul ploii
înroșindu-mi strigătul
în jocul fecioarei de fier\"

Mi-a plăcut mult! Mai trec!

Cu admirație!
Florin

Ela, sensibilitatea dă poeziilor tale o nuanță aparte, de bomboane fine, din vremuri apuse, în care se mânca șocoladă și cataif!

la tine în gând culorile se rostesc
peste pleoape șterse de alb
sau poate pur și simplu
nu-și amintesc cum le cheamă
au un lapsus din oricare cauză
pierdută ieri pe bancă
în sala de așteptare
în sala de veghe
în sala de vise

Drag,
Florin