Halou

ar putea fi o întâmplare întâlnirea noastră așa de tineri însă cum nici nașterea nu este un rod al hazardului nu ne e dat să ne închipuim așa ceva pe asfalt bălțile din ziua de ieri iau uneori forma trupului tău ca o oglindire a incertitudinii ce ne macină fără s-o știm sufletele în proporții mici, inconstante din aerul mereu irespirabil al orașului se desprind sunete crispate de trecerea noastră prin lucruri simțim acut cum pașii măsoară mai ales distanța dintre noi și obiectele din jur ca un preambul al unei construcții durabile pe care ne e teamă s-o începem din lipsă de materiale concrete și timp ce ne-am face dacă prin luminile asfixiate ale clădirilor nu ne-am zări câteodată și umbrele - proiecții aproape materiale ale gândurilor peste voința cărora nu ne e dat încă să trecem cu seninătate, cu calm?