Fără zahăr, fără arome

nu mai măsurăm asteptarea în ore poate în faguri de disperare cuvintele nu mai au niciun efect sunt o cafea diluată fără zahăr, fără alintarome o privire pe zi e de ajuns un martiriu al simțurilor păstrând doar savoarea nostalgiei pulpa fragedă a primelor nopți cu urme încă vizibile de mușcături arcuirea mișcărilor ne mai satisface doar în măsura în care vedem în ele un dans erotic mai sublimat și nu o invitație la renunțare între timp plesnetul dimineților ne trezește scăldați în lumină și ne privim umbrele slabe pe ziduri amintindu-ne vag de un iunie depărtat din ce în ce mai aproape de tristețe