Nocturne

te lovești de aerul tare al nopții aici se vede unul din punctele tale slabe încordarea și fuga de realitate mizând pe o necesitate aproape morbidă de a visa în curând nimic nu va mai fi al tău mâinile pipăind nervos marginile balustradei lichidul rușinos prelingându-se pe dalele de curînd spălate și respirația îngreunată de prezența ta inutilă în acest spațiu dezolant de frumos crezi că aburul pe care-l emani din nări e singurătatea de care vrei să te detașezi deși admiți că întotdeauna ți-a fost mult mai bine singur ca între pereții curați ai unui salon unde prezența periodică a sorei frumoase îți dă un sentiment de panică totuși suportabil chiar dacă tăcerile ei nu fac decît să planteze în creierul tău neodihnit acel vârtej de senzații aiuritoare ca niște întrebări la care nu ai răspuns când examenul pe care trebuie să-l treci e vital nu vezi în zile decât trupuri degradate în așteptarea morții singura amantă fidelă din caruselul îndrăgostirilor prin care ai trecut nu-ți va cere ca de obicei nimic nici măcar sufletul puternic odinioară te va ruga numai să ascultați o muzică lentă, adormitoare în timp ce pleoapele ți se vor lăsa grele peste creierul relaxat atunci răsplata așteptărilor va fi ca o ali(e)nare și prietenii te vor privi cu aceeași grețoasă compasiune fără a-ți da măcar o șansă să-i mai sfidezi