Dimineață de poet ratat

descind într-o dimineață grețos ambalată ca un șliț descheiat aprind o țigară și-mi zic prin întunericul încă prezent realitatea asta e un clișeu ordinar dar suportabil la urma urmei apoi îmi înfig privirea spălăcită în blugii câte unei dame bine jack the ripper adulat de femei sunt așa cum le demonstrez virilitatea latentă ce zace în mine pe trotuarele desenate cu creta curg muncitorii bețivi asfixiați de problemele cotidiene, dar calmi privindu-i le descopăr ființa umilă, tâmpă, de bovine alcoolizate unul vrea o țigare și focul brichetei îmi dezvăluie riduri enorme pe fața roșie ca a unui bucătar francez de pe un vas de croazieră altul mă întreabă dacă am idee unde poate găsi și el o fetiță n-am mai călcat una de vreo două luni, șefu’ o țigare, două, termin pachetul cu un rictus animalic îi spun nu sunt pește fraiere cauta și tu str. stefan furtuna pornesc în ritmul tramvaiului 41 și la intersecție dau nas în nas cu gagicile care m-au făcut acum vreo două nopți într-o cameră de cămin studențesc plin de curve și traficanți de cd-uri pirat mă salută ireverențios și mă mai cheamă la o poștă în week-end nu declin dar nu pot să le dau o oră certă și rămâne să ne consumăm altă dată ritualurile orgiastico-bachice în camera luminoasă din P11 ce dimineață ca o pată unsuroasă, cu palavre goale din partea-mi cititorule aș face mai bine s-o dau în pizda măsii de poezie și să ieșim la o bere și așa mi-aș achita și eu datoriile față de tine și de răbdarea de care dai dovadă