FCflorin caragiu
Verificat@florin-caragiu
Bucuresti
„dragostea uită izbânzile”
"cei ce umblă în frumusețe, cândva în frumusețe vor reînvia" (Rainer Maria Rilke) http://florincaragiu.blogspot.com/ http://revistasinapsa.blogspot.com/ http://florincaragiu-blogdeprezentare.blogspot.com/ Data nasterii: 10 iunie 1969 Absolvent al Facultatii de Matematica al Universitatii din Bucuresti, promotia 1993. Asistent Univ. la Facultatea de Automatica si Calculatoare a Universitatii Politehnica din Bucuresti (1995-2005). Absolvent al Facultatii de…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
poezia ta respiră de o atmosferă enigmatică, câmp revigorant de paradoxuri care cheamă o anumită dispoziție interogativă, căutătoare a minții. Este o imersie în care mișcările și imobilitatea, așteptarea și bucuria alternează, în care eul liric e fertilizat: \"semnez sentințe algelor/ să aibă cât mai multă apă/ deasupra\". Amănuntele și neregularitățile au fiecare sclipirile lor ce se compun și se recompun în jocul de survolări ale suprafețelor, creînd lumini și umbre.
Strofa a treia cu liniuțe nu prea mi se pare a fi în forma cea mai reușită. Fiecare element din acest puzzle e o instanțiere a unui dans misterios: \"poza nu este decât o secundă surprinsă în plinătatea dansului\". Insularitatea trăirii e întretăiată de descoperirea unor noi fețe ale sinelui, a mirării redescoperirii de sine în altfel: \"mi se face dor de un /mine/ pe care nu l-am văzut încă\".
Strofa a treia cu liniuțe nu prea mi se pare a fi în forma cea mai reușită. Fiecare element din acest puzzle e o instanțiere a unui dans misterios: \"poza nu este decât o secundă surprinsă în plinătatea dansului\". Insularitatea trăirii e întretăiată de descoperirea unor noi fețe ale sinelui, a mirării redescoperirii de sine în altfel: \"mi se face dor de un /mine/ pe care nu l-am văzut încă\".
Pe textul:
„insula" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextfrumoasă clătinare... poezia are o sonoritate plăcută, reușește să transmită senzația unei clătinări - semn al rugăciunii mișcate. Aceasta aduce la suprafață lumina și apare ca un ritual al lăsării în voia lui Dumnezeu, regăsirii de sine sub suflarea Duhului Sfânt. Dacă se poate, pune și diacriticele, am văzut că o cer regulile sitului.
Pe textul:
„Clatina-ma , clatina" de Sanja Cristea Tiberian
De îmbunătățit0 suflu
ContextMulțumesc, Anni, pentru umarul pus la sus-ținerea timpului. Oare problema fu cu titlul sau vis-a-vis de entanglement? :)
Pe textul:
„stare de lucruri" de florin caragiu
0 suflu
ContextIoan-Mircea: e într-adevăr interesant că golul \"aparent\" al unui fond se descoperă pe undeva la o privire mai atentă a fi palimpsest, loc al unui (sub)text \"răzuit\", mulțumesc pentru trecere și semn!
Carmen Mihaela: Îți mulțumesc pentru lectură și extragerea chintesenței.
Carmen Mihaela: Îți mulțumesc pentru lectură și extragerea chintesenței.
Pe textul:
„stare de lucruri" de florin caragiu
0 suflu
ContextViorel: mulțumesc frumos, mă bucur că ți-a plăcut.
Pe textul:
„stare de lucruri" de florin caragiu
0 suflu
ContextMi-au plăcut: \"zilele nu se mai întorc niciodată pentru că nu sunt ale noastre\" \"avem nevoie de fiecare piatră/
pe măsură ce pierdem pânzele,/ ochii se fac tot mai mari, tot mai frumoși\", \"lopețile de pământ nu se aruncă oricum și oriunde/ trebuie să cauți întotdeauna/ sferele perfecte\". Viața ca dar și descoperire a frumuseții în pierderea-dăruire, pământ ce se aruncă spre cer... pe alocuri îmi pare că sunt niște contraste mai stridente, țipătoare care scad tensiunea lirică... expresii oarecum plate dpdv poetic de genul: \"e păcat să murim înainte să ne omoare cineva care își permite să o facă\"... apreciez la tine potențialul liric și cred că ironia, criticismul nu e avantajos să potențeze decât cel mult homeopatic un text cu substanță lirică, altfel contrastele fine nu mai sunt puse în valoare... e o părere doar...
pe măsură ce pierdem pânzele,/ ochii se fac tot mai mari, tot mai frumoși\", \"lopețile de pământ nu se aruncă oricum și oriunde/ trebuie să cauți întotdeauna/ sferele perfecte\". Viața ca dar și descoperire a frumuseții în pierderea-dăruire, pământ ce se aruncă spre cer... pe alocuri îmi pare că sunt niște contraste mai stridente, țipătoare care scad tensiunea lirică... expresii oarecum plate dpdv poetic de genul: \"e păcat să murim înainte să ne omoare cineva care își permite să o facă\"... apreciez la tine potențialul liric și cred că ironia, criticismul nu e avantajos să potențeze decât cel mult homeopatic un text cu substanță lirică, altfel contrastele fine nu mai sunt puse în valoare... e o părere doar...
Pe textul:
„Suntem o muscă amestecată în nisip" de Fluerașu Petre
0 suflu
ContextCamelia: mă bucur că ai trecut pe aici, mulțumesc pentru semn
Dan: interesantă aducerea la același numitor... se vede că ți-a plăcut matematica :)
Andrei-Lucian: așa e, toate sunt pe retina conștiinței, memoriei, limbajului, mulțumesc pentru citirea dinspre punctul Omega
Dan: interesantă aducerea la același numitor... se vede că ți-a plăcut matematica :)
Andrei-Lucian: așa e, toate sunt pe retina conștiinței, memoriei, limbajului, mulțumesc pentru citirea dinspre punctul Omega
Pe textul:
„stare de lucruri" de florin caragiu
0 suflu
Contextmulțumesc, Ligia, mă bucur că ai trecut pe aici și ai lăsat aceste cuvinte-însemne. apropierea e dureroasă într-adevăr dar, așa ca în versul care ți-a plăcut mai mult, durerea ei este plăcută... :)
Pe textul:
„stare de lucruri" de florin caragiu
0 suflu
Contextmi-au plăcut în mod deosebit: \"tu - detaliul minuscul în lipsa căruia nimeni nu m-ar recunoaște\", \"mă fărâmițez / mortarul nu doare / vântul spulberă mirajul / lumea e un deșert/ frumos pentru că nu înseamnă\". Lumea nu se reduce la semn, existența așteaptă renovarea ca pe un leac... ai reușit să surprinzi un mediu auster rarefiat ce reține umbrele alungite ale lucrurilor dispărute...
Pe textul:
„Bodies" de Adela Setti
0 suflu
Contextinteresante inversări-răsuciri ce prind în vedere subversivul neobișnuit familiar: \"să tai cuțitul cu pâinea\"... titlul deja pregătește un pământ rotund ca un măr din care mușcând neașteptat întâlnim ... punctul slab: îndoiala, boala, scaunele absurde de pe care se emite protestul împotriva căii spre triunitate. Prin întoarcerea spre sine, ironia e îmblânzită luând forma mirării, farmecul discret al tristeții în fața risipirii...
Pe textul:
„să tai cuțitul cu pâinea" de Andrei Lucian
0 suflu
ContextAdevărat a-nviat! Mulțumesc frumos, Dane, frumos ai spus că în viață nimic nu se întâmplă automat, viața nu poate fi cuantificată și formalizată fiind în primul rând dialog și continuă trecere dincolo de cuvinte-legi într-o comunicare de suflet, ca limbaj transcendental iubire-recunoaștere-dăruire.
Pe textul:
„Despre \"Izvorul Tămăduirii\"" de florin caragiu
0 suflu
Contextdupă părerea mea aș renunța poate la ultimele patru versuri, sau le-aș mai prelucra, enumerarea în acest fel parcă pierde din tensiunea bine echilibrată a restului poeziei. Trecerea între notele luminoase și cele grave mi se pare pare bine regizată: ulița, liniștirile, pășirea spre \"limita\" cumpănită... apoi e potențată dramatic de expresii cu forță de sugestie ca: \"ei pleacă spre Tine cu greutatea unei ridicări de cumpănă\", \"Iubitule când ai să înțelegi/ chemarea unei lăcuste/ ce sare spre nimicire\", \"Crispat în îmbrățișarea sensurilor ce pier/ prin pene de păun soarele prinde culoare după culoare\".
Dispariția sau suspendarea sensurilor apare ca loc al unei vederi noi asupra lumii... Miresmele, sunetele, culorile reînviate evocă o atingere inefabilă ce stârnește și totodată copleșește nostalgia ...
Dispariția sau suspendarea sensurilor apare ca loc al unei vederi noi asupra lumii... Miresmele, sunetele, culorile reînviate evocă o atingere inefabilă ce stârnește și totodată copleșește nostalgia ...
Pe textul:
„Prinde culoarea mea" de Laura Șoltuzu
0 suflu
ContextMulțumesc, Maria, ai zugrăvit poetic sugestiv, printr-un joc al contrastelor mai frumos decât am reușit eu, trecerea \"de la moarte la viață\"...
Pe textul:
„Pogorârea la iad" de florin caragiu
0 suflu
Contextviața ca bulgăre și transmisie a durerii... Am remarcat: \"întunericul deplin/ în care am intrat fără să știu că viața se dă morții\", \"te acoperă încet încet malul surpat malul de oameni/ pe care nu i-ai putut păstra vii\". Rostogolirea care este în același timp o asumare a memoriei colective are ca contrapunct oprirea transcendentală în gestul de rugăciune: \"nu am mai putut mișca doar m-am rugat/ iartă-mă și tu/ așa cum îmi iartă Dumnezeu neîntâmplarea\".
Pe textul:
„să îmi fie iertat" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
ContextMulțumesc, Adriana pentru semnul luminos, mă bucur că ai trecut pe aici și ai găsit ceva pe plac.
Pe textul:
„Pogorârea la iad" de florin caragiu
0 suflu
ContextVersurile concentrează un dublu impuls, o încrucișare între urgența plecării și fascinația rămânerii în viitorul care își face simțită prezența. Prin aceasta îmi pare că se degajă o forță expresivă specială. Viața ca locuire și trecere...
Pe textul:
„te-aș putea iubi" de Adriana Giurcă
0 suflu
ContextMă bucur că ți-a plăcut poezia, Andreea, îți mulțumesc pentru comentariu. Este într-adevăr vizată o tensiune care e depășită în atingerea finală.
Urez cu acest prilej tuturor colegilor de pe site Sărbători Fericite!
Urez cu acest prilej tuturor colegilor de pe site Sărbători Fericite!
Pe textul:
„Pogorârea la iad" de florin caragiu
0 suflu
Contextmi-a plăcut modul direct și dezinvolt în care ai schițat starea cuantică a poeziei iubirii. Spontaneitatea debordantă a schimbului, remanența prezenței celuilalt contrabalansează viața scurtă, încrustează relația de iubire cu interacțiile ei în pomul vieții. Este în fapt o teorie a \"relativității legilor\", a relativității depărtării de sursă atunci când ea este intră prin iubire în condiția reciprocității și interiorității.
Pe textul:
„miu" de Leonard Ancuta
0 suflu
Contextmulțumesc, la fel îți doresc și ție.
Pe textul:
„Pe drumul spre Crucea Învierii" de florin caragiu
0 suflu
ContextMă bucur că ai găsit aici loc de popas. La Mulți Ani și ție!
Pe textul:
„Pe drumul spre Crucea Învierii" de florin caragiu
0 suflu
Context