Pogorârea la iad

Imaginea este bine aleasă, susține poemul.

Referitor la poezie are o construcție interesantă. Tema poeziei este una delicată. Mie mi-a transmis mesajul. Credința este bine redată. Figurile de stil introduc cititorul în atmosfera poeziei, tensionată oarecum datorită ideii.
Este o poezie bună. Mi-a plăcut.

Mă bucur că ți-a plăcut poezia, Andreea, îți mulțumesc pentru comentariu. Este într-adevăr vizată o tensiune care e depășită în atingerea finală.

Urez cu acest prilej tuturor colegilor de pe site Sărbători Fericite!

poate gresesc dar pe undeva percep un indemn de a SIMTI lumina.
m-am invartit mult in jurul textului tau, probabil o sa ma revin, dar numai in soapta.
placut

Mulțumesc, Adriana pentru semnul luminos, mă bucur că ai trecut pe aici și ai găsit ceva pe plac.

Sfasiere, rupere a firelor ce ne leaga pe dinauntru e gustarea iadului, acolo unde darul temporar al trupului dizolvat de pacate dispare si \"intre ochi si inima\" nu mai exista distanta care sa ne infasoare in nimic. Nimic nu ne mai poate insela, adevarul gol-golut ne asteapta. Din afara nu mai vine nimic, decat noi, asa cum suntem. Firele marionetei sunt taiate, marioneta a carei vointa se lasa dusa de nas. Cu membrele atarnand asteptam, scrijeliti, cu ranile vrand sa ne suga pe dinauntru, ca un bot deschis de sacal. De unde nu stim, dar deodata ne apare pe buze numele blandetii: Iisus si blandetea se infasoara ca o miere, imbraca privirea noastra si botul se inchide, trasaturile lacome, ascutite, palide se rotunjesc, capata culoare, devin ele insele blande, tanjind dupa mangaiere,unitate, asemenea capsorului unui copil lipit de chipul mamei.

Iata cateva imagini iscate la citirea poeziei tale, frumoasa ca o tremurare.

Mulțumesc, Maria, ai zugrăvit poetic sugestiv, printr-un joc al contrastelor mai frumos decât am reușit eu, trecerea \"de la moarte la viață\"...