insula

Ștefane, prin acel magistrat a cărui autoritate se exercită exclusiv asupra algelor veritabile, autentice în libertatea lor marină, condamnate așadar să nu eșueze vreodată propui o surprinzătoare prezență; legiuitor și paznic al nenumitului, al adâncimilor invizibile, necontaminate, care se sustrag superficialității straturilor de suprafață, loc al derivei deșeurilor -sticle și ambalaje- resturi ale așa zisei \"civilizații\" (la fel cu mai încolo cornetele, pungile, cartoanele și coifurile \"îmi imobilizează visurile\") dar și al frământării anonimatului vieții umane, (prezentate ca extensie ) în elementul primordial: \"antebrațe cu mișcări de înot\".
Misterul este generat de la început întreținând altele și mai mari: e inutil să aflăm ce \"for ierarhic\" i-a atribuit această funcție fiindcă e ca și cum ai încerca să programezi forma valurilor ducând până la capăt firul unei (im)posibile elucidări.
La fel cum rostul tuturor \"personajelor\" este sa fie golite de identitate, fără ca prin acest lucru să se contureze nici măcar atotcuprinzătoarea prezență a uitării, în lipsa atribuitorilor de sensuri evidențele dispar - \"apa nu mai vine la mal\"- în schimb prind viață aspectele nepercepute de nimeni până atunci; ele de fapt s-au manifestat mereu: claxoanele \"încetează de la ploi\" iar păpușile \"așteaptă spășite să moară în seara de crăciun\".
Pe un concept fluctuant care transcende convențiile (o insulă care nu se numește insulă mereu) dorul a pornit în căutarea acelui eu nedescoperit care, ca motivație, -imi permit sa inversez o altă imagine captivantă :)- depășește eventualele umbrele uitate de scoici și căutate prin nediferențiata mulțime a \"cineva\"-urilor.

Posibilă recomandare.