doi la mijloc de măr

ia te uită la voi, frumoșilor, stilaților, binecuvântătorilor...

foarte faină ideea aceea cu doi la mijloc de măr sunt curioasă a cui a fost...

mi-a placut mai ales ultima strofă și versul final, spre partea de început e un anume tremur al vocii...

salut

in cerul dintre El si Pamant e chiar marul!...noi in el, si El ne tine in mana ca pe o sfera vie, roditoare de samanta...

mi-a placut cu emotia mirosului florii de mar,...ma uitam la cer,...ce gust divin, de la flacara aceea ce-mi fosnea ca doua jumatati de mar, puse la loc in rafturile lui Dumnezeu...

Dana: Păi de-abea puseserăm măru\' la loc, acuma vrei să îl rupem în două? Ha! :)) Mulțam că trecuși pe-acilea ca tot omul curios! Mă bucur că ți-a plăcut ideea...
Maria: Mulțumesc, Maria, de prelungirile poetice.
Mărul a fost pus de cei doi într-o creangă din
pomul Vieții! :)

Un poem deosebi, conturat de doi oameni purtând același suflet, plini de tandrețea înaltului. Poemul este ca o adierea a privirii lui Dumnezeu peste opera sa. Un peisaj deosebit: Era răcoare… apoi urmează un alt tablou, de fapt tablou după tablou – viața, moartea, învierea...

Viața o intuiesc din versul: Dumnezeu se plimba cu privirea aceea
…. și nu apăsa nici cât lumina de seară simțurile - e parcă momentul când Dumnezeu se plimba liniștit prin Eden și se bucura de opera Sa!

Moartea – înaltul înghețase, apoi învierea: mormânt
părăsit de vii

E doar un fel în care am dorit eu să interpretez acest poem, desigur că semnificațiile sunt altele, nu mă leg de măr, fiindcă cei DOI ( indiferent de sexul lor) se află la mijloc de măr, e de fapt un fel de întrepătrundere a gândurilor, venite dinspre exterior spre interior, legând prin acel mijloc cerul de pământ.

Pentru frumusețea mesajului sau mesajelor după citirea poemului și nu în ultimul rând pentru întrepătrunderea versurilor celor doi formând un întreg

Aș renunța la ultimul vers!

Mulțumesc, Maria, pentru interpretarea ta atentă care \"ține\", urmărește pertinent \"liniile de câmp\" ale suprafeței lirice.
Mulțumesc atât pentru lumina lăsată, cât pentru sfat, dar pe ultimul vers l-am gândit să fie \"cireașa de pe tort\"...

de ce ati trecut multumirile mele la offtopic numai voi stiti oameni buni ( sau nu ).
Pusesem si acea lucrare a mea, cu multe emoticoane.
De cand se trec multumirile la offtopic nu stiu, ma rog, lasati-l macar pe asta.
Toata lumea face la fel, si editori si incepatori.

Sunt eu om care merita offtopicuri ma fratilor?:(

Nu vi se pare că acest mijloc de măr seamănă cu desenul de pe \"Poarta sărutului\" a lui Brâncuși? Un fel de cerc tăiat în două. Parcă Noica scria odată ce spune acel \"sărut\": \"te iubesc atât de mult încât îmi pare că lumea din jur parcă se strânge\". La asta m-a dus gândul citind.

Călin: Da, cum foarte bine ai remarcat, e o legătură între imaginea mărului și poarta sărutului. Gestul de unire a jumătăților sau poarta sunt trecere către restabilirea comuniunii în lumina lui Dumnezeu. Mulțumesc că ai adus aici și cuvintele inspirate ale lui Constantin Noica.

Mulțumim tuturor pentru trecere și semnul lăsat. Îmi pare rău de comul de mulțumire al lui Dan cu o glumă nevinovată, nu înțeleg nici eu de ce a fost trecut la offtopic, o fi vreo scăpare, oricum îi mulțumim și lui de trecere, nu are sens să ne poticnim de atâta lucru.

offf, m-am grăbit și nu se înțelege, am vrut să zic în final că îi mulțumim și editorului care a trecut la offtopic, căci mai mult ca sigur nu a fost cu intenție.

Cu exceptia cuvantului Dumnezeu care nefiind insotit de detalii si poate apartine oricarei perceptii imi place acest poem pentru curajul gandirii de a continua o idee ce trezeste in voi vinovatia sau regretul, de a da timpul ideii inapoi. Am remarcat adevarul acelei priviri sufletesti greu de sesizat de simturile altor suflete...poate e doar presupusa, nu vazuta, nu conteaza, ea exista...In poemele mele am incercat sa ii exprim framantarile si eu considerind ca face parte din mine, ca eu sunt dincolo de orice mar, de orice de pana acum. Poate doar mi-am imaginat, poate e de ajuns sa cred si devine adevarat, sau sa nu cred si acel ceva sa dispara.

Mulțumim, Cornelia, de reflecțiile pe marginea poeziei.
Mă bucur de trecerea ta și că ai găsit aici ceva care să reverbereze cu frământările și căutările tale poetice.