florin bratu

Ludwig Wittggenstein, că iar o să mi se sară în cap. știu eu cine :D

maria, e bine și așa nu?

liviu, trișezi 60%. și la recomandări, când nu se argumentează se poate considera că toți editori sunt de acord cu respectiva recomandare, ceea ce nu e așa, nu? baftă la deko. sper să ne vedem.

alex, cred că îmi place să discut cu tine. dacă punctul 1 te-a mulțumit să discutăm punctul doi.
tu ai cumva dreptate, dar sugestia ta pusă în alți termeni ar fi reabilitarea unui principiu etic (ca implicit al responsabilității de care amintești).desigur, evoluțuia asta a lui hegel, în spirală, poate fi o premisă ptr reabilitarea acestui principiu, fără a părea nici măcar retrograd, iar contextul pierderii unui principiu (cel estetic) ar permite reabilitarea asta chiar elegant. dar eu nu sunt un adept al redării realității și, mai mult, mi-a plăcut prea mult demonstrația lui wittgenstein din tractus privind relația dintre unu și multiplu, prin urmare înclin mai degrabă să refuz orice principiu, deși recunosc că nu am încă idee de implicațiile ultime ale gestului.
dar chiar dacă aș accepta limita pe care tu o trasezi, discuțiile sunt mult mai ample. teoretic, există studii care demonstrează că invazia de violență (nimic nou, se întâmpla prin anii 70 în combinație cu o explozie a sexualității), atât în texte, cât mai ales pe micile ecrane nu numai că nu dăunează, așa cum se credea inițial, ci, via unele teorii ale lui lacan (sau freud chiar), privitorul, lectorul se identifică cu personajele, violența și alte acte refuzate găsindu-și împlinirea astfel și cenzurându-se în realitate.
pe o aceeași idee nu văd de ce violența din texte, poetice sau nu, ar face excepție. dacă teoria stă în picioare violența devine în contextul ăsta dezirabilă.asta ca să nu mă rezum la explicația cam fumată a lui adrian șchiop de artă ca evadare, care argumentează și ea mai grosier :D același lucru.
în plus, la nivel pur cauzal, definind violența ca lipsită de explicație și de limită, explicam deja anumite aspecte.lipsa unei explicații mie mi se pare că, sine qua non, excede raționalului, prin urmare mă refuzam eticului dintru început cumva. iar ca să pui o limită violenței ai nevoie să o explici. ca irațională, în definiția mea, ea nu va avea limite și nu trebuie să aibe nici efecte în planul realității, cum am argumentat mai sus. sper să nu mă pierd iar în detalii cum fac de obicei și să mă fi explicat cât de cât corent.
dar sunt curios dacă găsești ceva ca să îmi dai mat.:D aici sau la o bere.:D

luana, asta înseamnă că nu îți vei putea da niciodată steluța singură, nu?:D

costin, spider off topic.

chiar dacă nu pare, cred că s-a rezolvat cu auto-recomandarile. în altă ordine de idei:

luana. desi imi place ce texte postezi, nu prea am fost pe fază când ai postat.

aici se face, o pauză, în care se explică că măscărici și porumbei sunt doar în anumite capete chelioase cu mintea creață, capete ce an-ar strica poate sa nu isi mai taraie zilele pe aici, poate incearca a patra oara sa intre in alta parte.

erika, mersi frumos. dar nu prea ai spus si de ce e bun textul.;)

felix, răspunsul e da. :) balerina era la a doua doză, mai știi.

dumitru, mersi frumos de cuvinte.ironia si autoironia sunt necesare uneori.

alex, ei alex alex. doar ptr ca este drog nu cred ca implica dereglarea simturilor in sens simbolist. nu cred ca se mai poate vb in termenii astia azi, cand blocajul este mai degraba la nivel comunicational (ciudat, tocmai in galaxia lui marconi), problematica fiind sensibil diferita.
2. mie rimbaud mi s-a parut mai tragic si mai genial (stii ca a devenit traficant de carne vie si a refacut toate iluminarile, care au fost gasite dupa moartea sa si erau mult mai proaste). referitor la cruzime nu exista nici limita, nici explicatii cred.

se pare că acesta chiar este un text bun (nu eu l-am recomandat, cum am spus, asta poate abia la următorul o voi face).
ioane, mersi - poate te prind la berea aia în deko la un moment dat.
ionuț, nu mai pot aprinde din păcate încă una (deși poate o să încerc și asta la un moment dat :))))
ela, nu la tine făceam referire, însă sfatul tău nu e drept ptr explicația pe care o dau și lui vasile. în plus, nu sunt de rit mozaic, deci nu țin cusher ;)
vasile, no problem. steluta aceea chiar se ratacise, ea insa exista, era a lui manolescu gorun (întâmplător eu am văzut că se rătăcise, iar când a fost pusă iar, am retras steluța mea).

in alta ordine de idei, nu cred că pot fi acuzat de lipsă de atitudine. cel care face asemenea gesturi va înțelege că mă adresez lui. utilitatea gestului există și acum sunt convins că va exista o discuție în acest sens între editori. dacă persoana vizată va considera că are ceva de spus în apărare poate să o facă.
oricum, e ușor de dat cu presupusul ptr știe să găsească textele slabe de la recomandate.

ioana, cred că voi lua în calcul propunerea ta. dacă tot există bisericuțe, eu zic că ele ar trebui legalizate. doar că la proză îs mai reținut, deci aștept următorul tău text.

dan, din păcate ai dreptate (deși miștoul nu era tocmai finuț), căci văd că doi comentari nu au înțeles gestul. nu e bai. e vorba de un editor, numele lui contează prea puțin și nu intenționam taxarea persoanei, cât a gestului său.

sorine, dacă la ceilalți se poate interpreta că sunt păreri pe text (deși cred că ei condamnă gestul, însă și atitudinea e poezie), întrebarea ta e off-topic.

și mie la fel mi se pare. o să îi mulțumesc lui florin că nu mi-a recomandat-o.

cred că s-a rătăcit steluța domnului florin bratu.:D

că un autor cu rang de editor are dreptul, conform regulilor scrise sau nescrise ale siteului, să își pună la recomandate propriul text (ba chiar se și întâmplă acest lucru), am decis ca și eu să îmi fac mai vizibil acest text. cum nu sunt chiar capabil să ajung până acolo încât să îl recomand (poate pe următorul), mă voi mărgini în a-l înstela. cum, însă regulile spun că eu trebuie să argumentez steluța, iată ce am de spus cu privire la genialul text de mai jos.
dintru început subliniez faptul că textul mi se pare genial. combină cel puțin două registre, trecerea făcându-se cu instrumentele unui poet rasat, sigur pe ceea ce scrie, de o mare perspectivă în ciuda vârstei sale și a faptului că încă nu a debutat.
ca să subliniez o singură imagine meritorie, într-o perspectivă a auto-mutilării, specifică cumva acestei ultime generații, finalul, precedat de o atemporalitate sugerată de plutirea autorului (ca în spațiu, într-o absență totală a gravitației), așadar acest final devine o nouă cădere, de aceasta dată în infern, într-o gaură de vierme care, prelungește percepția atemporalului.
sunt încântat de ceea ce am citit la acest autor, voi fugi să îi citesc și celelalte texte, dar cred că am descoperit cea mai puternică voce poetică din ultimul timp.

p.s. florin bratu, dacă dorești să vorbești cu umilul editor care ți-a recomandat textul, mă găsești la moxzal@yahoo.com. aș fi încântat să îți fac cinste cu o bere.;)

\" tata firii \" (vers 7, cuvintele 4 și 5) - cred că ai uitat articolul hotărât ptr determinant, așa cum cere o construcție genitivală corectă.
\"alocuri\" (vers 10, cuvânt 3) - preferabil precedat de prepoziția \"pe\" (deși nu e o regulă)
\"licăr azi de spirit și lumină\", adică \"licăr de lumină\" (vers 18, cuvintele 1 și 6) - pleonasm, căci licăr înseamnă o lumină difuză.

tragi concluzii greșite. am pus câteva din textele tale la atelier ptr că din punctul meu de vedere erau texte slabe, iar prin texte slabe înțeleg nu neapărat că tu nu ai pus simțire în ele, că nu ai crezut în ele, ci doar că realizarea lor a fost una deficitară.
în rest nu înțeleg de ce consideri că te persecut. nu am făcut decât să semnalez anumite greșeli, iar dacă la cele de construcție sau tehnice părerile mele sunt discutabile, la cele gramaticale, aceste păreri nu sunt.
GENITIVUL DE LA PANÃ ESTE PENEI și nu PANEI, așa cum ai scris tu. e chiar așa greu. de data asta ți-am și scris ce ai greșit. din păcate părerea mea este că nu greșești din neatenție, dovadă că nu realizezi ce ai greșit decât atunci când ți se arată explicit, ci greșești ptr că nu vb corect limba română. ori ptr asta nu am ce face. uneori îți arăt ce ai greșit, alteori nu. uneori chiar mă plictisesc să îți corectez textele, alteori, chiar dacă nu mă crezi, ca să îți apară un text îl corectez eu. nu mi se pare normal.
cât despre modalitatea mea de a critica un text, o construcție (așa cum am făcut cu versul tău citat), este în general acidă atunci când am rețineri și părerile mele sunt foarte proaste la adresa textului respectiv. sub aspectul ăsta, mă crezi sau nu, nu mă interesează autorul.
asta e prima și ultima explicație pe care o dau referitoare la acțiunile mele asupra textelor tale. îți recomand ca atunci când un text e refuzat ptr corectură să tragi concluzia că în textul ăla există o greșeală gramaticală sau typo (dacă nu e una uzuală îți voi spune, dacă este una gravă o vei căuta singur, asta ca să mă convingi că și încerci să înveți. nu doar că de fiecare dată întrebi ce ai greșit, idioții de editori îți răspund, iar tu poți posta imediat un text în care apar iar greșeli), cum s-a întâmplat și cu următorul tău text.

te intimidez. dar sunt convins că un caracter puternic precum al tău nu va ceda și ... va continua să facă greșeli gramaticale (asta e a treia deja). succes.

că eu sunt cel cu persecuțiile, deși, ți-ar fi greu probabil să crezi că anumite texte, deși le consideram slabe, le-am aprobat doar ca să nu crezi asta.
dar aici textul e și greoi, cu o topică ce forțează limba română (\"cearcăne dispar privirii furtună din versu-mi trist\" - asta mi se pare tras de păr până chelește ) și chiar o încalcă cu un genitiv, în afara regionalului dorinți (care nu își mai găsise de pe la eminescu locul în texte poetice), inexistent gramatical (pe care cred că ela, din grabă, nu l-a observat). totuși \"panei\" e un genitiv cam
agramat și nu cred că îl scuză vreun regionalism.

presupun ca nu te referi la Vechiul Testament, nu? Nu de alta, dar nu te/ar avantaja in situatia data. In plus am cam citit/o si am decis ca din punct de vedere artistic Coranul e cel putin la fel de interesant. Doriti sa facem comparatie?

mariana. nu ai observat toate greselile.

diana, daca tatal tau (sau sotul sau ruda) nu se descurca, poate ar trebui sa il mai ajuti si tu, asta ptr ca daca nu ai riduri nu ar strica sa faci cateva (denota ceva si ridurile astea).

in alta ordine de idei,
\"râzi copila mea de ziua ta râzi cu haz
trece peste doruri uită de necaz\" - aici este un exemplu de conjugare a verbului \"a trece\", care la imperativ (acelasi mod ca si verbul a rade, dupa care urmeaza intr/o enumerare, deci are acelasi determinant) nu are decat persoana a doua, singular sau plural. iar \"a trece\" la persoana a doua singular (copila mea) are forma \"treci\".
cu alte cuvinte, un poet contemporan, poate mai mare decat il consideram noi acum, avea o vorba la fel de mare ca el \"CIOCU MIC\", caci, si iar citez (de data asta din altcineva) \"exista o infinitate de moduri de a demonstra ca esti prost. e imposibil sa le eviti pe toate\".

exista manuale de limba romana ptr documentare (nu e platit nimeni ptr meditatii sau timp pierdut). greseala inca exista (si cred ca sunt doua), insa parerea mea e ca textul e slab, prin urmare l/am trimis direct la atelier. asa ca nu te mai obosi sa gasesti greseala.

marea majoritate nu este pleonasm. fotoliile in parlament se pot castiga, de pilda, cu o mica majoritate.
textul nu e rau. e putin tupeu in ultimul vers in sensul asumarii unui lirism ce risca catalogari, dar eu cred ca e reusit.

pe mine mă deranjează totuși o anumită sensibilitate neasumată (nu a persoanei, ci a textului), o delicatețe prea explicită parcă până la capăt, care, în plus, riscă să deraieze și în locuri mai degrabă comune, senzație dublată de tonul confesiv al textului. e ceea ce cred că deranjează la \"ușile trupului\" - ușile îs ok, dar ale trupului nu mă convinge și e riscant.

dar finalul ăla cu conclusivul lui ușor impregnat îmi displace total. textul era mult mai fain dacă se termina chiar cu \"astăzi am văzut
cît de apetisant poate fi
un spate gol de femeie
îmbrăcată în rochie neagră \" - atât.

mișto. discursul curge foarte natural, fără a duce lipsă de tensiune în ciuda liniarității sale tehnice, narative.
ar trebui să găsești însă alte idei pentru partea cu moartea - chiar dacă preferi directețea îți trebuie ceva mai puternic, mai de impact și poate cât mai lipsit de livresc (deși aici e maqi degrabă senzația livrescului) după care să folosești evaziunea aia finală cu nașul și cu mobilul (foarte bine gândită).
plăcută descoperire teodor. sper că mai ai și o să mai produci texte de genul ăsta. poate chiar mai bune