florin bratu

negru
ptr lumina (negru inchide pana la urma cea mai vasta lumina :)), pentru risipirea in barbat si femeie si modificarea universului.

costin
multam de cuvintele tale. buna gluma da daca zic ca e pe bune ma/nsor iar o sa/mi spui ca e o greseala. n/am scapare. :)

lizush
incantat de trcerile tale si de placerea de a salaslui in acest mijloc atat de firesc umanului totusi.

dana
dana dana, multam de comm sau nu :). cu un comm din asta risc ca poezia mea sa fie doar premisa ptr cineva care te va cere pe tine de sotie. :)
draga trecerea/ti

ca de obicei capul meu in patratele si multe colturi (care nu au nimic de a face cu circumvolutiinile in cazul de fata) am sarit peste cel mai concludent comentariu mai sus, in care a existat un foarte frumos da aproape. e a doua oara cand mi se intampla chestia asta si mor de rusine si/mi cer scuze si brrrrr bou/s uneori.
cu sinceritate in tampenia mea, eu

universul se deplaseaza spre rosu. sunt fascinat de fizica moderna (aproape filozofie prin efectele ei greu cuantificabile si cred ca nici tu nu/i esti strain mi/au zis niste pasarele) si sunt sigur ca sti despre efectul dopler (cred ca asa se scrie). imi pare cel mai frumos vers din poezie si subiectiv il transform in centrul ei de greutate. imi pare in primul rand o solutie la tensiunea dintre obiectiv si subiectiv cu care se confrunta o poezie de dupa post-modern care trebuie sa/si anunte cat de curand prezenta. de fapt as putea vorbi un eseu despre versul asta si despre inca altul \"pictura abandonează tabloul disprețuind forma\". ma bucur mult cand reusesc sa citesc urme de programe pe aici. tristan tzara nu ar trebui sa ramana unic la noi.
o poezie frumoasa.

si aici ptr o manifestare reusita si pe care nu o uiti usor, ptr caldura Iasului si ptr toti cei din Iasi si de altunde care s/au implicat in organizarea acestui cenaclu, ceea ce niciodata nu cred ca e uor, mai ales atat de frumos cum s/a intamplat acum.

elia
mltam de treceresi de virtuala joaca (3 zile si trei nopti sa zicem) :)

nuta
se poate si despre inel scrie cred, o sa ma gandesc. multam de hai (asa era gandit)

narcisa
si eu plec de obicei d la platon, dar refacerea perfecta a initialului androgin, oare nu sufera inevitabil de singuratate? multam ptr amplul si incantatorul comm.

ana
intotdeauna drag de trecerile tale. intregul e sugerat la final, dar el presupune o initiala injumatatire (am inceput dupa nasterea evei si caderea din rai).

monica
hm. o fi bine, n/o fi bine muscatura din mar in calitatea de alba ca zapada. experientele cu marul nu sunt niciodata prea bune, da/s de fiecare data frumoase. :)

cred ca ce s-a spus sus e adevarat. pe langa destept se mai pun si alte epitete pozitive ptr fiecare reprezentare frumoasa.si sunt suficiente. poate o usora scadere a tensiunii in strofa 5. in rest o poezie superba. o sa caut sa citesc mai mult, ca sa pot si analiza pertinent data viitoare

ptr un hai-ku final, extrem de ... marin, as spune. interesanta personlizare a fiarei prin epitetul blu si prin trairile ei (la nivelul perceptiei).
foarte fain finalul. original si interesant construct aici.

o expunere atenta, un construct bazat pe o antiteza esentila (lumina-intuneris) in care mainile lui stau parca la centru (d.p.d.v. tehnic al constructului).
incantat, ca din ce in ce mai des in ulimul timp

tare ai spus povestea. titlul impune din nou, mai ales dupa ana xx.

nuta
de fiecare data o placere. am invatat de pe la tine adesea. doar nu credeai ca iti reprosez degeaba sensibilitatea :)

carmen
incantat de exemplul tau, desi inclin capul ptr poezia maei, pe chiar chiar nu o citisem si as fi pierdut.

maria (uite ca am zis, si aici nu scot limba ca imi pare mai usor de zis)
nu trebuie sa fi prima, ci doar in general sa fi, mai ales asa luminoasa cum ai fost azi, motiv ptr care iti multumesc.

monica
deh, cred ca nici Iacob saracul nu constientiza lucrul asta, da\' io-s sigur ca asa a fost :)

elia
multam de agatarea de scara, la care, de altfel, la randu-mi subscriu, precum si de nota (e suficient si un sapte, nu neaparat ca la scoala pe acolo ma plimbam):)

daniel
multumesc ptr Iasi (si implicitul cafelei acele, care din cauza caldurii nu a putut fi bere) si mai ales ptr cuvintele tale de atunci si de aici (timp si spatiu amestecat pana la urma).

florian
multam de trecere si de prelunga aplecare pe aceste versuri.
ce pot spune, ne mai citim, ne mai evaluam si evoluam (o litera diferenta nu poate fi asa greu).

mae
daca nu s/ar mai putea spune nimic despre lucruri spuse deja, sunt convins ca ar inventa cineva o noua limba.

drag de trecerile voastre.

tu ai un fel al tau de/a fi...
penduland intre un micro si macro/univers, intre interior si exterior cu aceeasi melancolie, de obicei, vag ludica, pe alocuri, si cu o detasare aproape a zbor. nu stiu cum reusesti totusi, ca si in textul asta (personal pana la urma), sa construiesti o interfata catre celalalt la fel de fiabila si cu aceeasi intensitate a rezonantei.
cred ca in cazul de fata, intregul construct valorizeaza ultimul vers, insa o face frumos.

ela de trecere. de fiecare data raman putin tacut, putin ingandurat, datorita empatia de care dai dovada de fiecare data.

placuta ideea, intr/adevar. din expunere mi/au placut in special parantezele, ce te pot defini oarecum stilistic la nivelul metatextualului mai profund (din perspectiva cititorului) decat textul in sine. strabate o subiectivitate prea explicita - e la personale, imi vei spune, si va trebui sa/ti dau drepatate. doar ca tu poti scrie poezie, de asta m/ai convins.
o sa mai caut raspunsul la intrebarea la ce bun a scrie in general, mai ales poezie in particular, poate reusesc sa te conving.
drag

turony
ptr grelele emoții :)
nu neapărat o interiorizare era vizată ci mai degrabă o mitizare subiectivă, deși acum, recitind, îmi pare că poate fi citit și astfel, iar eu sunt primul adept al pluralității interpretării (intentio operi e diferită de intentio autori).

lizush
mulțam pentru cuvintele frumoase și pentru dragile-ți treceri pe aici. toate drumurile te învață probabil câte ceva.
mulțumesc și pentru intuiția metamorfozei lui Iacob.

că nimeni nu prea a fost în Iași trecuta sâmbată, mai toți au preferat să treacă printr-o poezie. frumoasă nu zic bai.
un fel de meta-poezie (probabil cu atât mai poezie postmodernismului).placută și căutarea metaforei (atât de serioasă că te poate omorî) de-a lungul textului cu multe elemente savuroase și de fină ludicitate.

drag de trecerile voastre

atropa
am incercat eu sa rec cu o epigrama si pe la tine, dar nu tine, tocmai cand sa ma prind sine qua non se rupe si cad.:)poate o sa fiu in stare sa dau candva si replica in patru versuri pe masura.
ma multumesc deci sa multumesc ptr trecere.

alina
stiu ca poemul mai trebuie lucrat (pana la urma sunt pe drum nu? deci poate mai gasesc in timp o idee. si uf! intr/adevar, e greu sa scapam de drumuri, dar de cele cum sunt catre Iasi ar fi si pacat sa scap.
multam de cuvintele frumoase

lucia
multam de spunerea ta si de subscrierea intr/ale ideii.
si evident si ptr peronul de melancolie.
ne citim

a exteriorului ca timp (intre credinta si indoiala) si o transcedere, dupa mantra sacra inevitabil, catre o autentica perceptie a vidului de dincolo de maya (mai ales ca transcederea se face prin investirea cu realitate a cuvintelor) laaturi de cercesatorul-alter ego in conditiile transcederii. ipoteza este insa subiectiva si ptr ca nu stiu exact ce reprezinta acel mercurius vivus - poate fi marea opera (despre care trebuie sa mai caut prin carti), sustinuta de cele 7 trepte-zile, dar si de dictonul latin ca diferentiaza intr/un construct aparent alchimic, aurul nostru de cel al vulgului. mercur ramane androginul perfect, capabil de depasire a transcendentei.
o poezie interesanta, care lasa ideii ceva de facut dupa citire,asa ca fug sa/i dau apa la moara (sau moira, cum era oare corect):)
frumos

se pare ca am lipsit ceva timp si am pierdut startul la commuri ptr o poezie frumoasa.
extrem de expresiva ultima imagine a dorintei lui, construita ingenios pe o polisemntica posibila si chiar reala subiectiv.
incantat anana (de data asta fara nod in papura ca nu este) :).

de cand aparuse, dar timpul nu mi/a permis sa adaug pana acum commul cuvenit, cand e cam tarzior. asa ca ramane doar sa te felicit ptr un text care abordeaza programatisul si care lipseste la majoritatea autorilor de aici (din pacate si de prin alte parti) si sa ma bucur acum vazand ca totusi exista interes si la altii fata de cum se scrie (dovada commurile). este clara ideea posmodernista pe care o imbratisezi, aceea a artei cientizate, impusa pima oara de mallarme, dar ridicata de post avangarda la rang de axioma.
nu trebuie sa fiu neaparat de acord, nu? dar asta e discutie de alt loc.
asta e si frumusetea unui text de asemenea natura pe care te felicit din suflet ca ai avut curajul de a/l scrie, si pe langa scrierea propriuzisa sa o faci si bine.

a parut doar sa vindece anumite rani, dar a reconstruit altele poate si mai grave, poate ca este un precursor al transcederii, la extrem prin sinucudere, insa prin asta nu mai pot fi depasite angoasele omului modern ce tin in primul rand de dispersie, mai ales daca mai crezi si ca \"Dumnezeu a murit\". intelesul firicirii la camus se schimba radical (desigur momentul hedonist fusese demult depasit).
ma bucur ca mi/ai amintit un pic de camus si de altfel ca regasesc pe la tine pe aici filozofia, care si mie mi/e draga.