florin bratu

maria
uite ca de data asta ai fost prima aici si ma bucur. multam pentru emulatia ta.

lizush
cuvantul Dumnezeu nu e mai mult de cuvantul Dumnezeu, si nici unul dintre cuvinte nu e mai mult de un cuvant. drag de trecerea/ti

carmen
1. inainte de descoperirea lui galilei pamantul statea confortabil in centrul universului
2. in general sunt adeptul revolutiilor (chiar daca de catifea). negura produce in ipoteza kant-laplace chiar universul
3. vrajitoarele pot zbura si prin urmare sparg cercul. ptr cine le prinde arza/le (numai ca cele prinse cica nu/s vrajitoare):))
incitanta trecerea ta.

de la dali incoace tu esti pictorul meu preferat.
mai in gluma mai inserios sunt deseori invidios pe imagistica pe care reusesti s/o strunesti in idee.
mi/a placut enorm ultimul vers in care citesc multe din ideile ce ma framantau pe mine si la care nu le gasisem inca o solutie atat de eleganta / subiectivitate stiintifica asa spune cu privire la acesta.

imi place si las semn la orice incercare programatica.
in cazul de fata o perspectiva cel putin interesanta, poate si datorita faptului ca prin lacunarismul mimat lasa loc interpretarii multiple. bunaoara se poate citi si ca poetica intoarsa. varfurile nu se ating ci se merge pe aceeasi axa in sens invers. evident, imi asum eventuala eroare interpretativa.
as mai remarca stilul care mie imi mult place.

uf uf. non-poezie (iar ma faci sa tot inventez termeni) dar daca necuvinte pot fi folosite ptr o poezie, atunci o anti/poezie foloseste cu siguranta cuvinte.:)
o poezie care se rupe in doua strofe perfecte. o expunere ce transcede cotidianul prin expunerea mimata a sensului. apoi mostra de intelepciune finala (care per se as considera/o ludica) adanceste o teorie originala a realitatii.
placut lucian

frumos, nu zic bai. pastrarea ritmului si a rimei perfecta, un exercitiu clasic aproape perfect sin punctul de vedere al sintaxei poetice. tangential am aflat si varsta ta, un alt motiv de invidiat as zice (pe langa altele sa zicem), prin urmare consider nu neaparat ca lipseste la tine idee, ceea ce spun rautaciosii de obicei, insa o oarecare superficialitate este lasata ca impresie. am tot citit pe aici si cred ca n/ar fi rau sa cauti mai mult experimentul, chiar daca esuezi acum, cu siguranta vei avea multe de castigat mai tarziu. un experiment ar fi, de ce nu, sa scri si poezie cu vers alb (ce zici, te bagi), un xperiment necesar chiar ptr un poet care scrie cu rima, dupa parerea mea (de altfel si viceversa e valabila). nu citesc ce am scris pana acum ca sa nu schimb nimic si ca sa iti par tot atat de sincer cat am incercat sa fiu aici.
cred ca poti scrie mult mai bine decat acum si ai numeroase perspective in acest sens, numeroase drumuri neexplorate - cauza si a cuvintelor mele de mai sus.
poezia nu e lipsita de oarecari tensiuni, de factura labisiana imi pare mie pe alocuri (si asta nu e neaparat o critica - daca nichita a plecat de la labis, sigur e un inceput bun), o oarecare duiosenie si suavitate specifica varstei care atrage.
uf,uf ce sa mai zic. doar succes succes
eventuale scuze
si multa sinceritate

o poezie ce are cel putin intr/o dimensiune tentatia unei arte poetice. amanarea insa, imbraca accente diferite de arghezi la tine, cochetand mai degraba cu panteismul ina acelasi sens spiritualizat, iar stilul e prea diferit ptr a merge mai departe de comparatia ideii. un exercitiu necesar cred, care presupune nu in ultimul rand purificare prin si pentru creatie.

narcisa, da este corelat cu cerere in casatorie si intr/adevar ar fi meritat postate invers, daca acesta nu ar fi un raspuns la \"provocarea\" cuiva. si mi/i graoza de greselile pe care le fac pe aici. multam mult.

loredana
multam de trecere si de jumatatea cheie, da asta era unica idee, restul tine de consecinte. ne mai auzim cred :)

daniela
mi se pare ca ai explicat de ce a ramas usor neterminata poezia asta, evident cu aceeasi acuratete a exprimarii. multam si drag de trecerile tale.

sorine
sper ca esti bine si nu ai cum sa ma superi, cat despre impresii, hm discutabil cred eu. uite hai-ku este o varianta a impresiei. eu personal ii acord impresiei, care nu poate fi decat subiectivas, aceeasi valoare de adevar ca si realitatii. validarea nu are nici o legatura cu realiamul pana la urma.

cea mai criptica poezie pe care o regasesc in paginile tale.
doar o mica greseala typo, greu observabila in versul 6 (cred ca era spirituala). eu citesc cred nuntirea aceea de la mijloc, frumos sculpatata prin infinit.
frumos

lory
uf uf. la tine e valabil comentariul de la dumitru. :)
multam de trecere

dodu
nu ma chinui sa ma explic. spun doar ca poezia este chiar negativul celei amintite de tine si (logic cum sunt convins ca poti gandi)nu poate fi decat identita celeilalte cu doar schimbarea perspectivei. ciudat, in commul tau nu s/a schimbat nimic.
cat despre cuvinte, de asemnea logic, daca faci un scurt calcul de combinarii de sa zicem 300 de cuvinte luate cate 457, sunt convins ca iti va rezulta ca se mai poate scrie poezie cu acelasi dictionar. cat despre gnoseologia insondabila a imanentului inerent poeticii tale sunt convins ca e aporia ultima inventata in Eleea la care as achiesa ca validitate epistemologica, evident de un obiectivism de factura post/moderna.
de restul ne mai auzim, oricum imi place ca iti spui parerea fara nici o ezitare, gest pe care, desi dupa introducerea asta nu stiu daca ii vei acorda credibilitate, gest pe care chiar il apreciez.

ca sare din pat in pat
ca sare din floare-n floare
eu as zice sa n-o lase
poate ca e muncitoare

cred ca puneai com in timp ce eu scriam pe aici si ma jeleam de caderea netului.
originale ca de fiecare data trecerile/ti. o sa/mi fac eu mana spre epigrama, sa gasesc un ac de cojocul tau :) (eventual spre iarna cand din cauza frigului voi sti ca porti cojoc, in caz ca ma descurc mai repede, in vara asta de puilda, o sa caut ac de tricoul tau):)

ravel
acu ce sa zic eu, ca/mi place ideea ta la fel de mult (speranta moare ultima si nu pot inca zice mai mult) ca a mea.
incantat de revenirea/ti

mihai
mutam de prima trecere. o sa ma mai gandesc la eventuala urmare. uite, ravel a facut ceva fain rau.

gabi
cred ca prima trecere si la tine, motiv ptr care multumesc.
intr/adevar, e un cliseu pe care insa nu mi/e rusine sa il folosesc aici.

ui ui
luciane. jos palaria, liniste si multam.

ultima strofa. o definitie subiectivizata la maximum, cu atat mai reala pana la urma.frumoasa si ideea semnalului initial si a zbieratului taiat in miei.

intr/adevar textul asta si (redundant) tot luni. un zambat co0nstruit atent si intr/o atmosfera acaracteristica.

multam
spanu, nu stiu daca neparat metafizica (vizazem gnomicul pur, lipsit de demonstratie, desi subiectivismul ma apropie probabil usor de metafizica), dar multam ptr facerea de bine ;)

luminita
da am modificat atunci (abia acum imi dau seama si de verbul cela si mi/i cam rusine). la poezie mai trebuia lucrat cu siguranta. o sa revin altadata mai inspirat, de fapt ideea era construita ptr strofa finala si se dorea o stiinta a subiectivitatii anulata tocmai prin neimplicare in acum (incerc mai demult sa impac subiectivul cu obiectivul chiar prin paradox daca altfel nu gasesc).
inca o data multam si drag de trecerile tale

narcisa
onorat de trecerile tale care sunt convins ca pot da interpretari corecte chiar cand eu incerc (destul de rar) sa fiu usor criptic. poezia a fost intr/adevar modificata destul de in viteza, motiv ptr care forma aceasta nu ma multumeste deloc. deh o sa mai revin eu mai incolo pe aici. cred ca ar putea iesi ceva fain.
drag

ultimile versuri. remarc si din prima strofa rasturnarea muzicii, cat si geamul albit de asteptare.

elia
multam de trecerile tale din ultimul timp si ptr cuvintele frumoase care ma ajuta de fiecare data.

maria
drag de trecerile tale. nu trebuie sa fi niciodata prima, nu trebuie sa fi niciodata ultima, nu te oferi niciodata volundar. glumeam evident. mi/e drag ca treci

luminita
multam ptr corecturile de fiecare data. uite. se pare ca si acum am cedat si ti/am dat dreptate. deh si uf uf.
cratima am ghicit/o, despre \"n\" nu stiu nimic.

sa caut centre de greutate pe la tine pe aici.
in cazul de fata il citesc in gestul corului antic. totul pana la urma e o conventie, un mimetism care l-a tine cade insa perpendicular, la fix 90 de grade. o asumare a scenei pana la urma, necurmata insa de cautarea unei fericiri neschitate de corul antic.
mi-a placut ultima strofa prin subiectivizarea inteligenta a dorintei, iar celelalte ptr imagistica lor redand idee ca un fir rosu.

in care viata devine un joc. tu ai ales varianta frumoasa aici. inchisa intr/un previzibil familiar la sfarsit.
\"te reprezint grafic pe jumătate de infinit\" - evident iubirea functioneaza ca regula a jocului.

frumoasa poezie. niciodata atat de lirica in celelate poezii, dar recunosc ca si aceasta imi place (chiar personala, cand o scrie poetul este inevitabil poezie, nu?).
frumoasa inima pe aici.