Poezie
Să nu mi-L iei pe tata
1 min lectură·
Mediu
Să nu mi-L iei pe tata m-aș prăbuși deodată
La fel precum copacul surpat din rădăcină
Mi-ar fi străină lumea și eu prin ea degeaba
Un fluture de noapte zvârlit în zi lumină.
Mă vărs în zid de lacrimi în jurul bolii tatei
Cu mâinile-amândouă aș trece-o peste mine
Să nu mi-L iei pe tata m-aș prăbuși îndată
Și tot îndată cerul ar cade peste mine.
Să nu Te duci de-acasă eu sunt în drum spre Tine
Chiar de-am să merg trei zile-n genunchi pe mărăcini
Să nu mi-L iei pe tata Tu știi că am nevoie
De el, ca și copacul de-a sale rădăcini.
Știu că-L iubești pe omul ce m-a zidit pe mine
Dar mult mai mult mi-e mie nevoie-acum de dânsul
Să nu mi-l iei pe tata mă rog frumos la Tine
Primește-mă de merit cu ruga-mi și cu plânsul.
022.940
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat