florin bratu

ptr că greșeli precum cea din citatul \"fără o lacrimă, fără a spune cuiva o vorbă, fără să îndure. Stoică.\", unde fără să îndure intră în contradicție flagrantă cu epitetul de stoică și su restul verbelor din enumerație.
o greșeală de genul ăsta e cam fatală. ar mai fi câteva, dar am ales-o pe asta ca fiind relevantă. tocmai de asta întrebam ceva când am întrebat. proza nu se naște peste noapte și cred că cere mai mult exercițiu decât poezia, mai multă atenție (spontaneitatea trebuie controlată mult mai bine).

eu am spus \"delirati\" (persoana a doua plural), dumneavoastra ati spus ca imi trageti o flegma si cateva palme.

are un nivel foarte mic, deci nu e nevoie să se mai vadă și altceva. de altfel, astfel de îndeletniciri erau cunoscute, ba chiar câțiva editori au de a face cu astfel de discuții și pe telefoane.așa încât reacția lui ionuț mi se pare disproporționată.

\"cristal cub (7/24/2006 6:23:08 AM): va simtiti mai bine asa, d/le florin bratu? un text editat aseara, dupa 7 ore de asteptare, a stat afisat la texte o ora, a avut 30 afisari si am adaugat o dedicatie. a fost retras si trecut la \"neverificate\" la ora 20 cred, si acum, este 24 iulie, ora 6.30 dim si textul este tot \"neverificat\" Un vis murdar : dedicata fiicei mele cu ocazia zilei de nastere, azi, 23 iulie! Personale 2006-07-23 (44 afișări) neverificat

cristal cub (7/24/2006 5:05:53 PM): Forța nu-i a celui puternic, ci a celui care știe să crească. (Leonardo Sole. d/le Florin Bratu, poate spuneti dvs asta editorului care mi-a luat nivelul, dvs stiti cine a facut asta, eu nu stiu! multumesc pentru tot! sper sa va simtiti mai bine si www.poezie.ro sa nu mai roseasca din cauza textelor mele prost scrise, cum v-ati exprimat! ma intreb: cine v-a asmutit impotriva mea? ati intrat atat de pornit pe pagina mea, se vedea de la distanta ca este organizat atacul, prea ati navalit peste mine, toti editorii, ma gandesc sa scriu : corul editorilor glumesc, desigur. succes, d/le Florin !

moxzal (7/24/2006 6:16:50 PM): doamna delirati de/a dreptul. nu m/a asmutit nimeni. parerea mea despre textele dumneavoastra este ca sunt slabe si mai trebuie lucrate foarte mult, asta in contextul in care conceptiile dumneavoastra despre poezie sunt aproape infantile (iar asta v-am spus-o si in comentariiile de la un text). referitor la textul de care pomeniti, la nivel pe care il aveti textele astepta pana cand un editor este on/line si are timp sa le citeasca. in momentul in care aceste texte sunt aprobate, daca cineva cu nivel 0 face modificari in text ele intra din nou la neverificate. si asteapta ptr a fi aprobate mai mult timp decat prima oara, asta din cauza ca ele apar ca modificate de autor, iar inaintea lor sunt aprobate de obicei textele care intra prima oara si nu sunt modificate

moxzal (7/24/2006 6:17:19 PM): in rest chiar nu stiu cine v/a aprobat prima oara si chiar daca as sti asta nu v/as spune, caci nu am dreptul.

moxzal (7/24/2006 6:18:49 PM): in alta ordine de idei va spun ca asta este ultima oara cand va raspund pe messenger. daca aveti sa imi reprosati ceva sau sa ma intrebati ceva o puteti face ca orice membru al siteului in subsolul textelor mele, ale dumneavoastra sau ale celor pe care le comentez. in rest, pe messenger discut doar cu prietenii si pe dumneavoastra nu cred ca o sa va incadrez la aceasta categorie. cel putin pana in momentul de fata

cristal cub (7/24/2006 7:57:15 PM): d/le Florin, va rog sa va permiteti sa vorbiti asa cu pustoaicele de varsta dvs, eu nu am cum sa delirez, faptul ca sunteti editor pe un site de poezie nu va da drepatul va-mi spuneti ca delirez, daca ar fi asa, in mod normal, ar trebui sa vin la Buc si sa va trag o flegma in ochi, daca tot ne tragem de siret! degeaba aveti inteligenta daca va lipseste caracterul. nu sunt de varsta dvs ca sa va permiteti sa-mi spuneti toate magariile, mai ales cele legate de editarea cartilor mele, cine esti d-ta sa=ti permiti sa-mi vorbesti ca unei mucoase de 20 de ani? ati complotat impotriva mea cu nerusinare, va instelati intre voi si va treceti cu vederea toate magariile, numai batjocura stiti sa faceti de cei care va suporta. in loc sa-ti ceri scuze pentru impertinenta de care ai dat dovada

cristal cub (7/24/2006 7:57:33 PM): jignindu-ma cu nerusinare, iti permiti sa-mi spui ca delirez? cine te crezi?

cristal cub (7/24/2006 7:58:59 PM): sa-ti fie rusine, mai, mucosule..infatuat si arogant ce esti, poate vrei sa vin la usa ta sa-ti trag si vreo doua palme, dar chiar nu ti-e rusine? pana cand iti permiti sa fii nerusinat? radu herinean stie cum te comporti si cum te adresezi membrilor acestui site? cine te crezi?

cristal cub (7/24/2006 8:00:34 PM): cum i-ai scris lui gelu marin si l-ai atentionat sa comenteze si sa-si refaca textele, asa ai fi putut sa-mi scrii si mie, la modul civilizat, nu sa intri pe pagina mea si sa-ti permiti sa scrii magarii legate de viata mea! sa-ti fie rusine, te pot da si in judecata pentru ce ti=ai permis sa afirmi despre editarea cartilor mele!

cristal cub (7/24/2006 8:00:43 PM): esti josnic si impertinent\"

deh. nu o credeam asa de explicita in limbaj pe doamna elena toma, mai ales ca din textele sale candoarea e ubicuu, precum si frumusetea sufleteasca, dragostea, tristetea ...
deh. invidia la numarul impresionant de cititori musteste si in mine :D

comentariul de mai sus, ca si textul postat aici necenzurat e un argument ptr faptul ca nu trebuie sa fim putin ipocriti cand acceptam critica textului si nici un cuvant despre autor. asta in contextul in care se poate vb si de litaratura angajata, pe care ar fi nedrept sa o cenzuram caracterizad-o ca atac la persoana.

daca noaptea s/a terminat \"in doi\", e cam clar ca erati chiar impreuna \"amandoi\", iar daca pe deasupra mai erati si \"nud\", erati clar \"goi\". la diacritice asud.

deși trimiterea nu se face direct la text, ci mai degrabă la modul cum ar trebui să gândim construcția unuia, cred că nu e rău să se pună astfel problema. cititorul ar putea sta într-adevăr să asculte (într-o vreme asta și făcea), numai că el nu o prea mai face în ultimul timp. precum elevul ăla din banca a doua care în loc să țină mâinile la spate și să asculte, el se joacă un joc pe telefonul mobul sub bancă. prin urmare, dacă nu este, autorul ar trebui să devină responsabil, altfel cititorii lipsesc, nu?
cât privește reproșul la adresa textului din primul comentariu, el e unul mimat, dane, câtă vreme am înțeles ce vrei să faci (și sugerasem că am prin ideea). întrebarea mea era însă una implicită \"crezi că modul ăsta de a concepe un text poate să țină astăzi?\". eu cred că nu, desigur, tu vei crede că da. dreptate nu se știe încă cine are. construcțiile interesante nu le-am citat, le cunoști probabil și tu, iar stilului ăsta construcții de genul ăsta îi sunt inerente.

p.s. \"nu era chiar o anecdotă replica lui dorin. sau mă rog, eu nu am gustat-o:D\"

“Ca și cum nu ar fi fost bine dar era ca și cum era perfect” / versul ăsta cred că mai trebuie uns cu ceva ceva ulei că scârțâie un pic cam tare (poți păstra idea și într-o formulare mai fericită cred). Nici de construcția cu alăptatul și calea lactee nu știu dacă aș fi uzat, ea conferind un aer prăfuit strofei mai degrabă.
Finalul s-ar putea să iasă, deși riscul la care se supune este acela de a stârni un zâmbet (nu neapărat amar), el având, îmi imaginez, altă funcționalitate acolo.

prima e într-adevăr de aur. dar poți și eluda anumite aspecte, bunăoară ca să folosești tentă fracturistă mi se pare hazardat cel puțin dacă nu ai idee ce e și ce nu poate fi un text fracturist (nu tot ce e la modă se mănâncă). altfel plamuma se termină îanintea finalului criticii.

hose postează încă pe site-ul ăla.

adică cocoașa a determinat cameleonul resuscitat să prizeze fericirea cu picioarele amputate sau moliciunea acesta ia cu asalt citadelele heruvimilor fenomenologici? în orice caz, se poate spune ad literam non iocare serio, dimpotrivă limba e scofâlcită.
dacă ai încercat să te folosești de dicteul automat ptr a obține anumite efecte (așa cum anumite pasaje par să îndemne, plus finalul care acceantuează această impresie) cred că te-ai lungit prea mult și textul a cam derapat. câteva construcții interesante.

dacă citesc după un criteriu extrem de important astăzi, acela al credibilității, textul tinde spre zero, deși nu e deloc rău scris, dimpotrivă.

si totusi cred ca de la ianus se putea smulge mai mult de atat. diferenta dintre lungimea intrbarilor puse de tine si raspunsurile destul de scurte ale lui ianus e un semn ca ceva e in neregula. ianus putea fi prins si intr/o forma mai buna de atat sau macar putin mai atatat ca isi recapata el forma destul de repede :D
in alta ordine de idei, oricum lucruri interesante cel putin si care meritau sa fie stiute. intrebari destul de misto puse, mai cele teoretice, ceea ce inseamna teme bine facute. si tot e un castig mare, avadn in vedere cati bat campii vrute si nevrute despre fracturism :D

intrasem ptr un lucru și descopăr un altul.
intrasem ptr a vă sugera că numeroasele comentarii off-topic apărute ieri pe ultima dumneavoastră pagini de comentarii, ar fi trebuit să tragă un semnal de alarmă cu privire la cum nu ar trebui scris un comentariu. dintre cele citite de mine impresionant a fost citez :\"marian, uimește-mă \". din nefericire astăzi as pus două comentarii la fel de off-topic, ceea ce înseamnă că nu ați înțeles nimic.
nivel mare, așa cum îl aveți dumneavoastră, implică și capacitatea de comenta pertinent un text, iar dumneavoastră nu prea demonstrați asta, ba chiar țineți musai să continuați. a scrie bine, nu e suficient ptr nivelul pe care îl dețineți.

în altă ordine de idei, mi-a plăcut foarte mult cum debutează textul de mai sus (mai precis primele 4 versuri). nici venele tăiate de tramvaie nu sunt rele, dar le-am mai citit cred pe undeva pe aici (și chiar dacă nu le-am mai citit, senzația de noutate nu există, deci ptr mine ca lector, se poate gpsi ceva mai bun). după aceea pare să ne îndrăgostim de limbaj (ne îmbătăm chiar) și dacă mai mimîm și un aorece eticism pe aici se duce totul de râpă.
ca să nu mai vorbim că în beția asta, umilința nu prea se pupă bine cu amnezia (umilința presupune oarecum memorie). nici venele nu prea sunt tăiate pe pământul făgăduinței decât fără îngăduința logicii.

în concluzie. textul nu e rău, deși poate suferi destule îmbunătățiri. comentariile de tipul celor deja off-topic (nu foarte puține aș spune) ar trebui să lipsească din pagina dumneavoastră ptr ca să rămâneți compatibil cu nivelul deținut.

și voi părea măgar și în ochii mei ptr că, deși nu va părea așa din comentariul meu, maria îmi e foarte dragă de când am cunoscut-o la iași, apoi debutul lui ionuț caragea chiar mă bucură și îi urez felicitări.

DAR

asta este insuficient ptr a se putea vorbi despre un articol, care se dorește o analiză sau măcar o prezentare de carte. în primul rând conceptul în sine este greșit. mai întâi ptr că structura articolului este fadă, implicarea autorului articolului, cu excepția redării câtorva date biografice (inclusiv acestea luate de pe coperta cărții), contribuția mariei prochipiuc este aproape zero. nu vreau să fiu rău, dar reiese că maria nu a citit această carte (și poate chiar a citit-o), ceea ce înseamnă că articolul este mai degrabă reclamă ptr carte (dar și în acest caz încalcă reguli elementare de publicitate).
nu se pun separat ideile ptr ca apoi să se citeze texte întregi din carte. nici pe autor nu îl avantajează modul ăsta de prezentare. nu se obține astfel nici o idee despre carte ori despre temele, maniera în care acestea sunt tratate etc. apoi a cita masiv din prefața cărții sau din eventuale articole scrise despre aceasta este din nou puțin fad. ai exact aceași părere cu domnii țupu și filip, maria? dacă da, atunci era suficient să se amintească critica pozitivă a celor doi, dacă nu cei doi s-ar fi impus să fie combătuți, măcar acolo unde părerile diferă.

apoi cele câteva cuvinte prin care autorul articolului definește autorul sau cartea acestuia sunt extrem de \"alunecătoare\", să spun doar atât. ce poet va spune despre sine că este conformist? ce poet nu este îndrăgostit de cuvânt (sintagmă a limbajului de lemn mai degrabă, aflată în apropierea clișeului)? (deși poate aceste doua atitudini ar putea naște ceva programatic nou).

aș vrea de la maria articole pertinente, chiar critice și nu exclusiv cu tentă pozitivă. aș vrea păreri personale și poate subtile, care să suscite și să atragă.

p.s. în plus, mădălina, fără răutate, dar steluțele ar trebui date pe text, nu pe lansări sau evenimente în genere.

prețiozități multe pe metru pătrat de poezie - „pietre care nu mai au viață” „valuri de lut”, „cioburi preagoale”, „se sparge în zgomot de sânge”. unde să mai rămână este loc și pentru poezie?

dan carlea
și dacă e identică ideea, care e problema? am citit în komartin cred (poate în dumitru bădiță) un vers de genul \"în interiorul meu mă răsucesc\" - el se răsucește, tu stai în genunchi. IMENSÃ diferență. tu l-ai citit? dacă da îți sugerez să schimbi versul din finalul textului tău, căci versul tău e mai recent. ideea de interiorizare e foarte departe de a fi nouă, fie și în poezie, vezi odă în metru antic (să zic cea mai veche care îmi vine în cap), iar formularea este și la tine și la florin andor de tip stănescian.

de andrei ruse chiar îmi pare rău, mă crede sau nu. am încercat să îl ajut la un moment dat cât am putut. e treaba sa ce face mai departe.

elena toma
nu are nicio legătură ce spui tu cu ce am spus eu. am insinuat acolo că valoarea textelor tale nu le face publicabile, prin urmare există o legătură (de rudenie, de prietenie, de afaceri etc) între tine și editor - nuanțe importante. faptul că toate cărțile apar la aceeași editură (o unică excepție) nu face decât să îmi confirme în continuare ideile.

dan carlea, probabil dumneata ești convins că există și extratereștrii. ptr că \"în genunchi pe dinăuntru\" e similar cu \"în genunchi înlăuntrul meu\", soliciți autorului să schimbe titlul ptr asta, autor, de altfel, aproape sigur mult mai bun decât tine în acest moment. plus că nu se vine acum cu zăhărelul că nu ai acuzat de plagiat, caz în care ai fi făcut mențiunea ca atare și nu ai fi semnalat asta unui editor (cosmine, nici pe tine nu te înțeleg, sincer să fiu). în plus ar trebui acceptată premisa că respectivul construct e cine știe ce genialitate care se impune brevetată, când se trage atât de mult din nichita încât cochetează mai degrabă cu altceva, nicicum cu plagiatul.
să nu mai vb de faza cu maimuțele puse să bată la mașina de scris ...

ruse, la tine ce să mai zic. dacă tu crezi că ăsta e plagiat e și mai grav decât la cârlea. ai sumedenie de texte care iau de-a gata titluri de cântece cunoscute, ceea ce e până la urmă ok, dar ai și un text care se numește “și totuși … iubirea”, un titlu care sună ceva de genul “îmi pare bine că ești” (chiar nu îți sună nimic cunoscut?) altul care începe cu “răspunsul nu e aici” (o fi vânare de vânt doar). ți se pare penibil să ți se reproșeze astea? păi exact ai fost tu acum. cum era dacă erai acuzat de plagiat pe textele astea?

\"pa … nu mă mai mânjesc cu voi\"????????????????????? (asta m-a scos din sărite, ca probabil și pe cei care iși fac treaba cât pot de bine și calitativ superior ție), dar cine ești tu mamă să îți permiți luxul să te speli. recitește-ți comentariile de pe hyper (unde sunt și unii dintre mânjitori, să zic așa), dacă tot îți iei avânt, și vezi că nu stai tocmai bine, chiar dacă ai reușit să intri acolo. am acceptat întotdeauna argumentele cele mai dure expuse în termeni civilizați, dar expresia ta nu se încadrează. e mârlănească și arogantă.


p.s. am scos de la off-topic comentariile tale ca să pot argumenta scăderea de nivel, a cărei semnătură îmi aparține.

începutul de acest tip și eu îl folosesc des (o propoziție secundară care apare în lipsa celei principale). nici măcar continuarea textului nu trebuie să facă referire la determinant, căci dacă determinatul este construit destept mai degraba creează o stare de complicitate intre lector si autor, ceea ce e o bila alba.
în rest ce să zic. poate prea calm totul, prea lipsit de o oarecare dinamicitate, dar textul e atent lucrat și asta e de bine. m-aș feri totuși de zone explorate poate prea mult, precum cele presupuse de cuvinte ca umbre, oameni lunatici (ușor pretențios), lumini albastre (mai ales albastre) - în plus e de evitat o sumedenie de epitete la același substantiv, căci se riscă denaturarea (aici, de pildă, cum poate ceva lichid să fie tăios?).
reușit probabil finalul, unde acele rotunjimi dulci (când imaginezi sinestezic și ceva cald implicit) se opun cumva frigului din ultimul vers.
poate sunt minimalist, dar aș fi scris așa (fac cred a doua oară chestia asta, sper să nu fie cu bănat):
\"după aceea e liniște

umărul tău și umărul meu sunt atât de rotunzi împreună
în lumini filtrate lichide

umărul tău și umărul meu au rotunjime de sâni împreună
adulmecându-și în secret aromele dulci
în timp ce dimineața îi învelește

în frig\", în orice caz, aș reformula partea din strofa a doua dintre versurile 4-8.
dar în final îmi place mult cum evoluezi - frumos.

de obicei cred că e dezirabil ca un text să cucerească cumva încă de la primul vers (și ar fi multe metode să facă asta, apelând la curiozitate, la o frică pe care se preface că o va rezolva ș.a.). ori primul vers aici vine nu tocmai în completarea ideii de mai sus. pe mine m-a păcălit la prima citire omonimia dintre culoare (verde. galben) și culoare de alergare, ceea ce cred că e de evitat dacă e posibil, deși e posibil ca doar oboseala mea să nu facă imediat corelația între titlu și versul amintit.
apoi, dacă ar mai fi lucruri de reproșat din punctual meu de vedere, ele sunt mai degrabă de natură conceptuală, căci nu cred că se pune la tine problema de a da prea multe rateuri, deși nu pot să mă declare fan al unor construcții ușor prețioase, chiar artificiale dacă aș fi un pic mai rău, de tipul “un tobogan de timp fără creanțe” sau “o pauză de alternativa eternă”. și topica destul de atipică din versul “CÂT DE ABSURDÃ EA POATE FI” poate fi îmbunătățită cred eu. nici maimuța în saltul către etic nu mă extaziază, dar e o idea redată prea simpatic ca să mă leg de ea, deși discuțiile sunt destul de ample aici (mai ales ca idee) și cică nici antropologii nu sunt încă de acord.:D
Reproșurile ce ți se pot însă adduce țin de faptul că nu prea mai cred că se mai poate susține astăzi un discurs poetic de tip parabolă, așa cum încerci să faci tu aici. adică dacă el există, trebuie construit mult mai atent și cu elemente care să îl facă îngurgitabil. desigur, multe idei și construcții care plac, în spatele cărora ghicești un autor matur, sigur pe el și pe ceea ce vrea, multe construcții în care ironia fină e la ea acasă, ca și o anumită adâncime neforțată a idei.
ca orice parabolă, ea se pretează interpretării, dar nu cred că asta interesează prea tare. am asistat de atâtea ori la false interpretării încât nu prea mai cred în chestia asta, nici măcar atunci când am o siguranță a interpretării – așa cum se întâmplă aici. așa că mă mărginesc să observ ultimele versuri “o iau de la capăt / START / alerg / am greșit iar” cu genul acela de idee destul de riscantă, bazat pe o construcție gen “viața ca o scenă” și alte chestii de genul ăsta, care nu se susțin în contextual ăsta, unde conotațiile mai au în plus și tendințe etice.
în rest ce să zic. admir la tine o anumite fluidizare a unui discurs care reușește să schimbe registre variate cu o dexteritate de invidiat. La fel cum admir mușcătura destul de exactă, uneori sarcasmul și cinismul de care dai dovadă poate mai puțin în acest text cât în altele.
desigur, e un text bun, dar nu cred că îți doreai expuse părțile sale bune, pe care probabil le intuiești. tocmai de asta am încercat să caut nodurile în papură, că astea te-ar putea ajuta mai mult.
altminteri, text care își merită steluța, steluță pe care eu nu o să o dau aici și din cauza fricii că mi-o vei da la câteva minute înapoi dacă postez :D și ne ies vorbe după aceea. numai bine în rest și să ne auzim mai bine la următorul text ;).

refacerea androginului prin eul multiplu, dedublat mai degrabă. asta mă face să mă întreb de ce pessoa nu a mers până la capăt cu heteronimiiile sale.
text interesant, deși poate prea cuminte. ingenioasă trecerea de la frica nocturnă la destul de riscanta dragoste finală, care se salvează prin definiția inteligentă (coborând câteva trepte în piramida lui maslow), cumva apofatică (deraierile comunicării să-ți fi dat ideea?). trecerea, foarte cursivă, deși derulată lent, susținută și de sugestivitatea persoanei a doua singular e una reușită cred și se suține cel puțin la o primă citire a textului. un text inteligent, poate prea inteligent ca să facă furori, dar un text care mie mi-a plăcut.

întrebările ar fi
cât de credibilă crezi tu că este poezia, presupunând că nu ești nici tipă, nici androgin? crezi că așa ar scrie textul ăsta o tipă, doar ptr că ai inserat sentimentalimul ăsta acolo? crezi că cineva va închizi asta și dacă va citi textul până la capăt îi va acorda credit?:D