citadela mankurților

adică cocoașa a determinat cameleonul resuscitat să prizeze fericirea cu picioarele amputate sau moliciunea acesta ia cu asalt citadelele heruvimilor fenomenologici? în orice caz, se poate spune ad literam non iocare serio, dimpotrivă limba e scofâlcită.
dacă ai încercat să te folosești de dicteul automat ptr a obține anumite efecte (așa cum anumite pasaje par să îndemne, plus finalul care acceantuează această impresie) cred că te-ai lungit prea mult și textul a cam derapat. câteva construcții interesante.

nici vorbă de dicteu, efectele au fost să fie gândite, strâmb au ba. există o logică internă a textului sugerată încă din titlu. restul e doar o simplă țesătură pe această temă. cât despre lungire... poate ai dreptate. mulțumesc pentru trecerea (puțin cam în graba).

\"adică\", eu, personal, as trimite la poezia lui cosbuc, unde fata repeta obsesiv \"nu te-ai priceput\", in tenta fracturista putand sa intelegem orice. ma intreb, retoric, de ce cei care nu inteleg nu tac. asta ptr ca asa cum cineva are la avatar, silence=death? nu cred.

ps:apropo de magari poetici, eu tac.

dorine!
da\' coșbuc ăsta, de care zici tu, să-i trăiască blănoasa căciulă și traducerea dantescă, avea vreo legătură concupiscentă cu fracturismul (era să zic friecționismul)? cred că de la carmol i se tragea. pentru o reală percepție asupra mankurților din text, voi atașa și o foto tip pașaport cu una bucată specimen în poziția da vinci sau saint andrew. asta ca să nu mă mai ambetezi cu avatar și metafore despre modul de sucombare în tăcere. sunt măgar, na!

prima e într-adevăr de aur. dar poți și eluda anumite aspecte, bunăoară ca să folosești tentă fracturistă mi se pare hazardat cel puțin dacă nu ai idee ce e și ce nu poate fi un text fracturist (nu tot ce e la modă se mănâncă). altfel plamuma se termină îanintea finalului criticii.

sau poți fi mankurt și să fi uitat, florin. să folosești tentă fracturistă unde? altfel plapuma nici n-a început. asta în cazul în care ai fi vorbit cu mine, dar cred eu că vorbeai cu dorin cozan, caz în care și dorin și tu aveți dreptate. cu tăcerea.

\"ridică-te
de azi nu vei mai știi nimic
la capătul celălalt al mâinii e orizontul unde
se termină această citadelă a uitării\"

În engleză se scrie \"nu vei mai știi nimic?\" Românește trebuie scris \"nu vei mai ști\", din câte am învățat eu la școală. E drept că au cam trecut câțiva ani...
Sper că nu te-ai supărat!

...nu stiu daca autorul este responsabil cu \"disponibilitatea, cheful, pofta, gustul si rabdarea\" cititorului. aici intram in altele: cine pt cine? sau el pentru noi? cam asa... este o discutie si asta.

maria,
ai dreptate. mulțumesc.

ioana,
măcar că l-ai tras de urechi pe florin, azi nu s-a reglat tirul dialogului prea bine prin subsolul acesta, iar florin a căzut în anecdota cu fracturismul când era vorba despre altceva. apoi, cititorul să fie cuminte că așa suntem noi, toți cititorii. autorul a luat câmpii, dar cititorul să stea la locul lui și să fie atent. dar nu prea se întâmplă, nu?!

mulțumesc pentru semne.

eu n-am înțeles nimic. nici din text, nici din comentarii. și nu sunt măgar. parol!

poate e vina mea, ioan peia. e vorba de legenda mankurților din romanul \"o zi mai lungă decât veacul\" al lui chinghiz aitmatov. despre o tehnică de transformare a prizionierilor de război în sclavi. erau legați în deșert după ce li se aplicase pe craniul ras o bucată de piele de cămilă care se usca și strângea craniul și producea dureri groaznice. cei care scăpau cu viața erau mankurți, oameni fără trecut, fără memorie, oameni care ascultau cu obediență uimitoare ordinele. sclavii perfecți. ajută acest amănunt? ca să nu fiu nici eu măgar. mulțam de trecere.

fiecare cu cărțile lui și, mai ales, cu întâmplarea de a le fi întâlnit în timpul disponibil. acu, zău, cam seamănă a paradă de cultură demonstrația ta rezumativă, ceea ce nu pare chiar în regulă. păi... eu încercam să sugerez, așa, în stil propriu, că nu am priceput nimic din poezie, nu din legenda asta pe care mi-o pui tu cu atâta generozitate pe tarabă, ignorând faptul că, atâta vreme cât ai o bibliotecă-n spate, poți face oricând pe deșteptul, așa cum puteam face și eu. cât privește peruca aia naturală, eu nu fusei silit s-o port, așa că nu am ajuns la stadiul evocat de către tine. ergo, mirarea mea se-ntâmplă să fie din cauză de alte motive, cum vezi...

am priceput și asta, ioan, mi-ai mai spus-o, dar cum mai făceam și eu paradă de cultură dacă nu-ți spuneam legenda. să fim serioși, nu e nici o paradă de cultură, fiecare scrie despre ce îl preocupă, despre ceea ce simte, despre ceea ce îl obsedează, etc. poți pune la îndoială multe din cele de care mă pot face vinovat, dar paradă de cultură, sincer îți spun, nu-mi place să fac. și nici nu sunt suficient de cetit să fac asta. nu-ți place neam ce scriu, e ok, am recepționat asta, dar nu pot face mare lucru. mulțumesc încă o dată.

deși trimiterea nu se face direct la text, ci mai degrabă la modul cum ar trebui să gândim construcția unuia, cred că nu e rău să se pună astfel problema. cititorul ar putea sta într-adevăr să asculte (într-o vreme asta și făcea), numai că el nu o prea mai face în ultimul timp. precum elevul ăla din banca a doua care în loc să țină mâinile la spate și să asculte, el se joacă un joc pe telefonul mobul sub bancă. prin urmare, dacă nu este, autorul ar trebui să devină responsabil, altfel cititorii lipsesc, nu?
cât privește reproșul la adresa textului din primul comentariu, el e unul mimat, dane, câtă vreme am înțeles ce vrei să faci (și sugerasem că am prin ideea). întrebarea mea era însă una implicită \"crezi că modul ăsta de a concepe un text poate să țină astăzi?\". eu cred că nu, desigur, tu vei crede că da. dreptate nu se știe încă cine are. construcțiile interesante nu le-am citat, le cunoști probabil și tu, iar stilului ăsta construcții de genul ăsta îi sunt inerente.

p.s. \"nu era chiar o anecdotă replica lui dorin. sau mă rog, eu nu am gustat-o:D\"

te-ar mira, dar sunt conștient de faptul că nu prea mai \"ține\" acest mod de scriitură. motivele sunt multe, printre care nu și acela al cetitorului care butonează pe sub bancă. cetitorul de poezie nu mai există, doar autori care se citesc între ei schimbând ipostaze. și-atunci, părerea ta e una de cititor sau una de autor, că nu mi-am dat seama?!
nu e exclus să rămâi doar cu voga din toată alergarea asta poetică. se-tâmplă mereu. îți pot da n exemple de poeți care au scris total altceva decât cerea canonul zilei, dar au avut succes. cât despre ceea ce rămâne după ce va fi trecut toată literatura asta peste noi, cui îi mai pasa?! iar dacă ne pasă... ne vedem la un spiritism și vedem cine a avut dreptate.