florin bratu

dap. asta si datorita criticilor pe care le/am primit aici, inclusiv a ta cu acel scaldand. inca trebuie sa refac penultima strofa. valentina si soviagny au dreptate. acolo e mai bine sa merg pe ideea de paranoia mai degraba si poate o unica referinta la carnal. unica teama e sa nu ratez constructul, care mie mi se pare aproape perfect.
multam ;)
by the way. mailul e moxzal, ID/ul dupa aceea cand doresti. esti baiat istet si ii face placere sa discutam, chiar in contradictoriu, cum presupun, pe anumite subiecte.

de la titlu pana la ultimul vers un text fara nici cea mai mica pretentie, obscur, penibil si facil pana si in rimele utilizate. mai departe nici nu stiu daca mai are vreun rost sa merg. totusi text care reprezinta de o maniera oarecare agonia, fiind al doilea la subiecte fierbinti si gasind inevitabil doi trei aplaudaci convinsi de calitatile inexprimabile ale genialitailor cuprinse in aceste versuri.

p.s. glumeam, evident, cu genialitati. ar fi o jignire ori un eufemism.:D. recomand o pauza de un an.

vă mulțumesc. aveți și nu aveți dreptate probabil.
carmen, iti dau dreptate cu cartile alea, mai ales in cayul smarangitei. daniel, nu stiu, poate voi schimba in prelucrarile ulterioare ale textului. maria, serios sau nu, imi place imaginatia ta. costin, e foarte bine ca e negativ commul, ai facut acolo asocieri care presupun versul ala ca riscant, insa nu cred ca toate lumea le va face.

carmen
stii ce e funny. ca si eu priveam initial poezia ca pe o metoda de cunoastere mai mult sau mai putin gnostica sau cum doresti sa ii spui. apoi am inceput sa ii acord mai degraba corolarul ontologiei, desi nu am renuntat niciodata la prima varianta. poate inertia.

laurentiu
multam de trecere si complimente. frumoasa descrierea ta de acolo. si eu multam

ioana
perfect primul tau paragraf. la al doilea explicatia o vei gasi in raspunsul dat si lui daniel (legat de strctura majora pe care am construit textul). la al trreilea paragraf deja ma buseste un pic plansul, mai ales spre final si mai ales ca iti dau dreptate, acolo efectul nu e conservat si atenuat (si ma oftic ca nu am observat asta). abia ultimul rateaza. dar incep sa cred ca incepi sa ai ochi ptr chestiile asta.

am modificat asa pe hard, inca nu sunt multumit, dar mai caut.

\"cum îmi tai mai întâi genele și îmi secționez atent
pleoapele
apoi deschizând cu incizii sigure pielea apoi
mușchii abdomenului și încă\"

daniel
multam. uite. tie nu iti place finalul, ioanei inceputul. ideea e ca ambele lasa loc inainte, respectiv dupa ele si astfel is un pic in ceata. inceputul textului e o complementara directa (daca nu gresesc si gramatica pe care o mai stiu ma inseala) careia ii lipseste propozitia principala, iar acel scaldand final cere langa el un complement direct (scaldand ce?) care la randul sau lipseste.pe mine ma incanta si sub aspectul asta, dar mi se pare ok si ritmic gerunziul ala, insa o sa gandesc si variante daca spui (fara nimic parca ar fi pacat)
textul per se e o bucata, fara capete.

care cu excepția strofei finale, nu mi se pare că nu poate impresiona deloc. și acolo aș avea de obiectat ca tehnică de redare, dar ideea zoom-ului ăsta plus imaginea fericit aleasă îmi plac mult, căci de tehnicile cinematografice îmi amintește. dacă nu îmi amintea și de goethe era și mai bine însă.
în rest doar pretenții. prima strofă, chiar dacă nu dă impresia că forțează (rar găsesc la tine chestia asta de altfel, ceea ce mă bucură sincer și e o calitate a ta), nu spune mare lucru și tocmai pretenția (generalitate cu pretenții de propoziție deică parcă) disimulată în asta dă o noată proastă.plus confuzia creată de conotațiile apropierii prea mari dintre fluture și cap de mort, pe care presupun că ai scontat, dar mie îmi pare că își ratează eventualul efect (nici nu îl intuiesc sincer să fiu decât vag).cu migală, cu înțelepciune mi se par ușor redundante, asocierea neaducând nimic nou în primul rând, iar senzația e de sățietate.
apoi versul acela din paranteză mi se pare și mai lipsit de orice argumentare atât în conținut, cât și în formă. o versificare a ideilor bătrânului filozof de la konisberg, un fel de argument al autorității ce da senzatia de băgat așa pe gât, după ce prima strofă nu căzuse bine.
imi plac unele texte ale tale, aici insa nu. imaginea ultimei strofe e insuficienta, mai ales in textul acesta de dimensiuni mici. asta cred sincer, in ciuda unor contexte ce te pot indemna sa imi pui la indoiala pozitia, ea poate fi discutata doar ca valida sau nu din punctul meu de vedere.
numai bine.

de data asta poate însă nu e chiar nota maximă. oricum leg cântecul acestui asasin de un vers din trecutul text (acela cu copilul).finalul nu mai propune aceeași manieră tehnică de închidere și evadează de data asta mai explicit într-o interpretare multiplă. nu știu dacă mimezi sau nu pe alocuri discursul (nu în sensul negativ al conceptului, căci discursul tău e cât se poate de autentic / probabil tehnica textelor îmi dă senzația asta pe alocuri), dar știu că șocul nu depășește la tine limita suportabilității aproape niciodată, căci el nu mai vizează visceralitatea și transcrierea cu pretenții empatice a acesteia, ci face cumva și se raționalizează inclusiv la nivelul cititorului. poate ăsta e marele tău dezavantaj, însă ce texte frumoase pot ieși din asta.
ptr. un autor cu voce care, deși nu se definește prin diferențe accentuate, îngroșate, se diferențiază sigur printr-o lirică (nu e încă depășită se pare) atent construită și un mod de percepție a realității de o sensibilitate aparte. două texte bune citite azi, ca și altele pe la tine. doar că azi am zis să las și un semn.

să fac și gestul ăsta.

ca majoritatea textelor pe care le citesc prin pagina asta chiar dacă nu am lăsat niciodată semne pe aici și nici prin alte părți.o mână sigură pe ea cu o tehnică foarte bună și o voce cât se poate de autentică,un autor care nu pleacă urechea decât atât cât trebuie la ce se întâmplă acum la bucurești sau mai știu eu pe unde și în spatele căruia intuiești o cultură solidă (pe care o mai regăsești de altfel în artticole sau eseurile sale critice).ultimele două strofe îmi par impecabile, început acaparant. exercițiu cotat cel puțin cu nota zece în fața oricărui juriu.

dap. ai dreptate. mereu îmi face figurile astea carmen.
acum m-a indus în eroare culorile alea și continuarea cu discuția purtată, creierul meuasociind asta cu culorile scrierile mayașe din noduri pe o funie, care erau colorate (un mesaj, o discuție oarecum). oricum tot îs pierdut la fiul acela împârțit (în maya logica se evaporă pentru că e o realitate falsă poate). maharadjahul are acum un context, mantrele nu îl mai pot salva și rătăcește mai apoi după curtezane, însă chiar așa, tot se sare am impresia la cele 7 centre subtile din mistica islamică (cu culorile lor) pentru că într-o trimitere la yoga nu înțeleg rostul semicercului. știu că la islamici există 7 ceruri (nu cred că și în hinduism) la care m-ar trimite acel semicerc, precum și centre subtile care ar corespunde respectivelor culori cât de cât (dar se începea cu galbenul inimii, gri, alb și parcă negru). tot în yoga asta ar fi pașii lui budha la naștere cu implicitul spargerii mayei, dar tot nu înțeleg. plus oglinda aceea, parcă exista o trimitere budhistă la o oglindă dar îmi scapă și asta.
hmmm. îs cam bou uneori. era clar dacă nu mă uitam ca la poarta nouă că e vorba de iluzie și de vălurile ei.
presupun că mai departe se poate citi un fel de ritual de inițiere în care dacă nu se respectă coborârea minții în inimă nu mai poți pleca viu (celelalte două ipostaze îmi lipsesc din nou). prin urmare săracul maharadjah...
oricum carmen încearcă adesea sinteze surprinzătoare, pe care îmi e greu să le descifrez. ultima oara am încercat la un text cu referințe la mitologiile egiptului și tot l-am ratat pe anubis parcă.
carmen carmen carmen ... mulțam nick

uite ca si aici m/ai prins in offside ca nu am prea vaste cunostinte despre mitologia mayasa, cu exceptia catorva zeitati destul de ambigue si de eroi civilizatori. probabil am remarcat si cateva referinte la scrierea cu noduri colorate in care se citeste intuiesc zodiacul.treci insa prin mitologii cu aceeasi naturalete, de la simbolismul sfincsului la trimiterea catre simbolismul hinduist al mantrelor si al nufarului ca eternitate, apoi intotdeauna inserezi referinte livresti si/sau cotidiene. o capacitate de dans pe care nu cred ca am mai vazut/o. un joc cu margele de sticla (prin liceu incercam sa inventez jocul asta ca un astfel de salt prin varii mitologii sau ermetisme de tot felul). insa insuficient ptr a fi poezie (am mai spus asta). te admir ptr niste cunostinte insa care sunt destul de rare in ziua de astazi. mai admir si anumite jocuri care din nou imi amintesc de barbu la tine. uneori jocuri aproape copilaresti si dezarmante, alteori mimand incifrari universale (si tot la barbu ma gandesc in ambele ipostaze, fie din cantec, fie din ritmuri). am retineri in a fi de acord cu aceasta conceptie asupra poeziei, dar pot sa nu urmaresc fascinantale tale jocuri de pe aici.
in toate aceste ipostaze iti doresc numai bine in noul an ce se apropie si sa ti se indeplineasca toate dorintele.

de data asta nu m-ai convins paul.textul în sine are numeroase gafe și stângăcii, argumentația ta nu le eludează de fel. și nu, cred că mi-a plăcut nu este suficient pentru o steluță în general, cu atât mai puțin pentru o recomandare. nu cred că am avut rețineri să spun că, de pildă îmi plac texte ale lui ciornei, bunăoară, la fel cum îmi amintesc că nici tu nu ai avut rețineri să recomanzi texte puțin mai explicite, să zic așa. texte ca ale tale sau ale altor editori pe care i-aș caracteriza prin conservatorism îmi plac dacă sunt bine scrise și știi foarte bine asta. deci accept că se poate scrie bine și altfel și am mai spus asta. cât despre urechi, ele sunt ușor clăpăuge și au obiceiul într-adevăr să iasă. răspunsuri imediate nicicum, paul, însă nu mă pot stăpâni să nu încerc să nu stârnesc reacții ptr a primi răspunsurile paul, care la fel, de obicei, întârzie să apară. ca și anumite schimbări de care se vorbește. (ce s-o mai fi întâmplat cu niște celebrii steluțari care au zis că noaptea de iarnă e mai mare și pot acorda steluțe așa pe orice doar pe argumentare nu) aș putea să aleg probabil varianta privată a messului, însă nu mă caracterizează. mai mult chiar, cred că se poate discuta coerent și constructiv mai degrabă într-un spațiu public.
doar că textul ăsta e slab, indiferent de stilul, curentul etc în care e scris, la fel cum texte care conțin vulgarități pot să nu aibe nici cea mai mică valoare. iar tu știi foarte bine că pentru a nu exista dubii sau a nu exista subiectivismul pentru care poți fi acuzat (și cred că știm amândoi de ce, și de altfel oricine urmărește acum un șir de comenatrii) trebuia argumentată dumnezeiește recomandarea. îmi pare rău, dar de data asta consider că ai făcut o greșeală. iar argumentarea ta de aici e una apofatică, atât cât e, de care e bine în general să ne ferim cu toții. desigur, e probabil o reacție viscerală, care nu te caracterizează.

Text 1. „a marelui Constantin. n inima lor băteau” – îmi cer scuze, cred că până la urmă lipsa î-ului este o licență poetică, abia acum văd. „cu addidași” însă e o altă poveste, căci în dex se scrie cu un singur d și e un cuvânt acceptat în limba română, deci nu văd motivul ortografierii sale în altă limbă (poate doar dacă limba adidasului e de fabricație străină).
„se sărută prelung, pur și simplu, oriunde
oriunde e loc de sărut, fără de teamă,
fără de jenă, fără sărut de fapt.” asta e nouă dovadă de amatorism ca scriitor de texte ce se doresc cu valențe poetice în anul de grație 2001 (deși tot aproape de 2006 e postat, eu chiar dacă l-aș fi scris nu l-aș mai fi postat măcar).
plus că tema e atât de desuetă încât ți se cariază dinții în gură doar recitind-o. are valențe din arhaicul împărat și proletar peste care se suprapune o imagine a semănătorismului cu valorile sale abolite, apoi venirea mizerabililor proletari în jeanși și adidași. Brâncuși devine astfel un fel de nucă în perete într-un final deplorabil care nu mai poate salva nimic.
Textul final - apoi alte reverberații din eminescu în ultimul text care se intitulează nici mai mult nici mai puțin decât – moda vine moda … (desigur) trece (mă întreb ca omul cine rămâne?).
“în drum spre operă, parcă, nu spre piață,
cu hainele lor cât mai lucioase,
dimineața la opt, ca la șapte spre seară.” – iată o mostră de text poetic în care fiecare adăugire completează magistral imaginea. lumea se duce la operă, nu la piață (desigur nici la film) o ambiguitate a acelui parcă care se lovește de o logică a limbii de acea negație, însă comparația “dimineața la opt, ca la șapte spre seară.” e relevantă mai ales că e precedată de virgulă ca de o notă mică la româna de clasa a patra. apoi o demonstrație, în secunda strofă de efect din la steaua (aplicarea deplasării spre roșu și a efectului doppler probrabil) în lumea modei. adică , întârzierea modei în bănie face ca bănia să rămână la modă datorită faptului că la paris redevine la modă retro. interesant. fascinant. Etc. (dar poarcă eu am zis mai pe scurt și nu am avut nevoie de x versuri ptr chestia asta)

de ce îi este greu unui editor să își recunoască greșeala, în cazul în care nu își poate susține poziția și să retragă steluța? oare editorii sunt atât de imbatabili în ale criticii și nu greșesc niciodată?
cum să mai pară normal ca un editor să nu își argumenteze recomandările când un astfel de text e extrem de discutabil cel puțin? De ce editorul care a acordat steluța nu vine să explice de ce lăsând să planeze bănuiala asupra altor editori? de ce am bănuiala că editorul care a acordat steluța a acordat și nivelul acestui autor? chiar cunoscut domnul tascu trebuia să treacă prin tot ce au trecut toți ceilalți. dacă venea komartin sau mai știm cu toții care alții i se acorda nivel 200?

Vine nu vine, vine nu vine … mie unul mi s-au terminat toate petalele de la toate florile din casă. cred că ies în grădină la o țigară :D și mai cred că sunt pertinent să fiu răutăcios când se ocolesc niște chestii elementare.

calma te. și pe mine mă mai apucă, dar mă lasă la fel de repede cum mă apucă.
în sunet cald, că nu am stat să citesc atent tot - în prima strofă epitetele sunt atât de loimitate încât senin apare de două ori.strofa a treia începe cu un \"î\", însă acesta este lipsă, în aceeași strofă nicicum se scrie din câte cunosc împreunat, dacă evident, poetul nu este atât de mare încât i se acceptă o licență.
\"ci numai
și numai verdeață și flori
veștede flori, moarte\" - asta cum vine nu știu. e un paradox care se continuă apoi \" doar ele de-atâta zăbavă în viață.\" însă atât de facil încât nici nu surprinde și lasă impresia de stângîcie de începător. parcă nici optzeciștii nu erau atât de stângaci (se vede treaba cî scriau cu dreapta).
în ultima strofă a citit cineva cu voce tare secundul vers \"în cea ce nu mai ...\" eufemism e hilar pe lângă acest construct și pe deasupra e și cam incoerent.
mi-e groază deja să citesc atent restul de texte. acum cine a dat steluța ar trebui să aibe măcar orgoliul și mândria de a veni și spune de ce totuși a acordat această recomandare. vine, nu vine, vine, nu vine, vine, nu vine, ......

cine e domnule diana sitaru? eu acum o citesc prima oara si regret ca nu am trecut mai devreme pe aici. am si retineri, dar am fost incantat.

nu am absolut nici o treaba cu dodu, cu exceptia faptului ca public pe club (unde am intrat prin concurs si nu prin invitatie, iar dodu a votat negativ). pe tine nu te acuz de altceva decat de lipsa ... da nu te mai acuz de nimic. si pana acum am dat stelute si la cateva persoane care nu imi sunt neaparat simpatice. radu herju, daca aveai bunavointa sa urmaresti a acordat 4 sau 5 stele, dintre care doar 1 corect cat de cat (nu e cazul aici). nu aveam absolut nimic cu tine si daca ti se pare grav ca nu mi/am cerut scuze ptr interventia sub textul tau imi pare sincer rau si daca nu e tardiv mi le cer acum (desi interventia mea cred ca era una pozitiva ptr site - in fine, chestie subietiva probabil).
indarjirea nu cred ca poate fi sterila in general, iar faptul ca exista si fara ca eu sa parasesc siteul (aici abia sunt un pic rautacios la adresa ta) eu cred ca e o dovada de implicare, cu ineretenle greseli pe care acest lucru le presupune.
mai mult, poate nu ma crezi dar chiar nu am absolut cu radu herju, pe mine ma intereseaza un singur aspect al sau - acela de stelutar pe un site care isi face o imagine si prin el. pot fi egoist socotit, dar consider ca aceea imagine ma afecteaza si pe mine, in bine sau rau (din pacate mai mult secunda varianta pana acum).
fata de tine regret poate acel atac ce putea parea a fi la persoana. nu am facut decat sa emit o judecata. ai spus una si ai facut alta, indiferent de context ptr mine o evidenta a unui caracter cel putin nestatornic se impunea (probabil ptr tine sau altii nu). personal il admir mai mult pe negru vladimir in legatura cu asta. punct. e parerea mea si o sustin.
ce sa zic sarbatori fericite si numai bine acolo unde vei publica.

asta era cumva implicit in mintea mea. de aceea probabil am omis sa mentionez.

de obicei spuneam multam, acum nu o sa o mai fac. ar fi ca si cand te-as jigni. spunand multam acum mi se pare ca ti-as spune de fapt ca eu cred ca textul e slab si iti multumesc ca mi-ai acordat steluta. textul vb de la sine cu bunele si relele lor. tie iti spun insa sarbatori fericite.

așa mă gândeam și eu. deci nu pot decât să vă dau dreptate. desigur vinovat e cel care acordă nivelul, dar dacă ceilalți nu au nici un cuvânt de spus, atunci probabil eu sunt îndrăgostit de monologuri (nu ale vaginului macar).

cine imi poate raspunde si mie. suntem sub textul unui editor, deci nu ma simt foarte vinovat si chiar poate participa si andrei horia gheoghiu care poate trage concluzii. intrebarea nu este daca acest text merita steluta, ci daca regulile de acordare a stelutelor sunt respectate, de vreme ce exista.
a vorbit cel care i/a acordat nivelul cu domnul herju sa vada ca recunoaste el insusi \"N-am pretentia de critic. Si nici de poet.\" Atunci de ce aveti pretentia de nivel domnule herju?

nici nu ma intereseaza textul. nici nu trebuie sa citesc textul ca sa constat ca nu ai facut nici o referire critica si ai incalcat flagrant regulamentul in privinta acordarii stelutelor. nu esti primul de altfel despre care am atras atentia si nu eu trebuie sa demonstrez ca acest text merita steluta, ci dumneata ca o merita. PAUL BOGDAN. SILVIA CALOIANU. DIANA IEPURE . RADU HERINEAN / acestea sunt sch8imbarile MAJORE cu care ne ameninta agonia.ro???????