Florin Branza

femeia fantastică plânge pe umărul meu de piatră „câteodată mă simt ca un robot în trupul unei femei cu vaginul meu bionic cecanisme fine clitoris de inox” tu cine ești? 21 de ani mai

eram la mine acasă și m-a prins controlorul fără bilet m-a dat jos din pat la prima stație eu i-am mulțumit era cea mai frumoasă amendă avea 60 de lei și m-am căsătorit cu ea la secție

și cum plângeau unul pe cadavrul celuilalt filmul a ținut trei ore, apoi el s-a gândit la ea tot restul vieții vroia să-i spună sunt o drogată nenorocită pleacă de aici cu lanțurile tale vroiam

am stat în ploaie neam udat

de ziua lui copilul desigur moare se usucă se împăturește mașina îl păstrează pe rafturi industriale

îți cresc flori din tălpi dar nu mai calci îți cresc oameni din creștet și nu te mai piepteni cred că îți convine să mergi pe jos unde sunt și eu

dezinventat de alchimiști grigore surpă natura copilul mișună lumea totuși grigore avea un monstru de fier din care tot se năștea titanul strânge lumea în grămezi din păsărica lui grigore curg

Un uriaș Este strivit De piciorul unui uriaș mai mare. Acesta din urmă Este strivit De un uriaș și mai mare. Și tot așa Până nu mai rămâne nici unul.

numitru apoi ioana a crescut în dumitru avea loc să crească dumitru plesnit dumitru atomic dinspre dumitru se citește radiație nocivă ioana i se întâmplă dinspre ioana dumitru se citește

grigore se întâmplă grigore își taie fruntea țâșnește carnea copilului copilul își taie burta țâșnește creier după creier grigore fuge după el însuși

futu-vă neamu-n cur

el, cadavrul caută neliniștea pentru a-i aduce ajutor mortuar eu, neliniștea caut cadavrul pentru a-i fi frate de cruce eu, cadavrul privesc neliniștea ca pe o putrezire

cade vaca pe furiș împărat adjunct liberă liberă șoptea bancnota fluturând dintr-un om în altul ți-ai tăia unghiile la altcineva acasă am șosete de-mi

deodată se aprind toate luminile luminile sunt toate urâte fluorescente ca un cadavru nuclear individul gândac știe să-și facă singur ouăle individul iradiat știe să moară voios și

e dumnezeu la radio e umbră înăuntru un cântec pentru uter micuțule ai fost cuminte da moș crăciun bă tu să nu mă minți pe mine că te jupoi de viu dar moșule taci mă te bat de

se trezea uneori și murea trebuia să-și scrie testamentul avea un stilou fermecat darnic cu toată lumea \"să văd, cui las calculatorul...\" și gândea, și gândea

cele trei steluțe au colțurile ascuțite și vorbesc tare, le place să se audă vorbind omuleții de plastic le ascultă cu un fel de justiție practică și se topesc unul pe altul în ieșiri de

dacă într-o zi aș primi un telefon de la o femeie din emisfera sudică aș intra în panică m-aș eschiva aș renunța la tot ca nu cumva să afle că sunt un păcătos

însă vine arnold călare pe scheletul său metalic intens atletic puternic sfâșie ambalajul de pe o eugenia își pune proteza și moare morala e când o să fiu robot n-o să mai pot să fac sex

my yarr of spit răspunse răspândit un om întreg sau aritmic îmi plăcea totuși că putea să se uite pe sine într-o privire în care se uitau cu toții și era numai el era numai epoca în care trăise

omul din mașină îmi dă piese de turbină și el n-are nici o vină omul din căldare îmi dă palme la-ntâmplare și ce palme calde are din culise vine ulise fiindcă-l hulise cineva

Cuvânt! Leg de altul Știai că există oameni Cărora le pasă de sine? În mormânt Îmi aștern patul Voi poeții Arta vieții Credeam că există oameni Cărora le pasă de mine Adio băieți și

love is pain i will give you all my love and watch you twist and scream eu am scris-o pe asta poetic, nu? ca virgulă căldura sentimentului de lapte vărsat deasupra căruia putem să plângem we