plastic

cele trei steluțe au colțurile ascuțite

și vorbesc tare, le place să se audă vorbind

omuleții de plastic le ascultă cu un fel de justiție practică

și se topesc unul pe altul în ieșiri de mândrie

la urmă au toți un coeficient mediocru

gândul lor e o maimuță de sticlă

se caută unii pe alții fără să reușească

și fără să se prindă că există

cei de carne le anihilează suflețelul maleabil

nu-și cere nimeni iertare

unii se răzbună tacit

și ceilalți iau foc și scot un fum gros

cei mai mulți se amăgesc că va veni o ploaie de plastic cu vânt de plastic și îi va lua deodată