Ceasuri de tihnă

dacă m-aș lăsa peste noapte la tine fără să schimbăm o vorbă două vorbe n-aș fi în stare să ascult pentru că în jurul meu se învârtesc de la o vreme oameni și câini legați în piele de împrumut *** dacă mi-ai cere pantofiori noi îmbujorându-te ți-aș mărturisi cum port pe sub haine legată în două locuri oboseala plăcută a unui oraș cu altfel de fete ce știu să-ți treacă prin minte picioare goale arămii *** umblu pe străzi căutând o cameră mai bună s-o iau de la capăt șoptesc numele unor grădini suspendate închise până la ultima punte suflet desculț veghează mâna ce atinge clopotul atât de amară ierarhia lumii *** miros de piatră nebunia în care îți tragi sufletul fără să privești ochii tatălui tău