Sile

cumva te văd altfel înainte de a dărui celui care se miră haina și așternutul tău de moarte ultima scrisoare primită de pe front ți-au furat-o deopotrivă femeia fatală și trenurile de noapte mototolită peste lume să se poată lăsa amorțeala înainte de termen hai povestește-mi tu cum se va săvârși ieșirea din sine spre binele consumatorului adaptat imperfect la propria metaforă *** cumva te regăsesc încremenit în felul tău diurn decupând unui amurg doar simțit scările înalt așezate și ispita iar singurul anotimp în care mi te dezvălui e anotimpul de cretă acolo fericirea vine de la altom prin vârfurile degetelor în care pelerinul rus și-a îngropat comoara *** de unde Dumnezeu jocul acesta scos din celulă știe să molfăie cu nesaț suprafețele netede sub cuvânt și iscă în mine singurul război care îmi este îngăduit frate de cruce *** sunt prea departe să mai aud cum sălășluiește în mine lipsit de gravitație păcatul deși la vremea de soroc ni se îngăduie ceasuri lungi de taină și semnele comise între armonii vin oameni sile vom da dintre noi pe cei plictisiți care au învățat să dizolve lumea ostentativ și fără grație *** toți pașii de pe strada Mărțișor încap în mâinile tale Doamne să ai ce spune