Ziua cu trei punți

nuntașul român a trecut pe aici vă zic vouă umbla desculț prin trupul său căutând pământul care trebuie lucrat pământul în care crește floarea soarelui ispitind omul bun cu urma de foc a unui echilibru fragil și cuvântul s-a ivit din vârfurile degetelor la ora de vârf oare ce semn dezleagă la aer lupii singuratici apropiați îndeajuns de atâta liniște pipăind forme șoptite când nopțile smulg din rădăcini lacrima ce știe numărul desăvârșiților travaliu extenuant ploaia stârnește deodată mai multe semne să-și poată croi un imperiu dar malul mușcă din ea până la bucurie trupul simte nevoia de salt către el însuși pentru asta am ales pentru asta ne-am întărit nu pentru veșnicie vine o zi când trebuie să te desprinzi de contur și atunci străpungi pânzele te bucuri de pădurea necunoscută dana s-a născut altfel dintr-o atingere cu mâinile pâlnie conștientă că în cer există omul ce nu ține la miracol coborâtor în anotimpuri până dincolo de subțirimea scrisului dezlegător la tămăduire apoi nu mai cunoaștem timpul această prăbușire în sens ne dăm la o margine obișnuiți să ascultăm e mai mult decât nimic mai mult decât un capăt de lume