Urme îngăduite

trec oameni cu umbrele mov lent până dincolo de propoziție seamănă cu alți oameni adăugind ce știu ei vorbesc încet măsoară cu degetul spațiul întâmplarea speranța aleg să nu mă nasc prea devreme sub un cer perforat căutând mersul într-un monolog terapeutic pași mici cutreieră pământul urme îngăduite țin lumea urme pe care se proiectează clișee propoziții simple ultimul anotimp cel mai aproape de liniște plânsul trec lent prin umbra primită de-a gata umbra care aude totul umbra din care se scrie cu tragere de inimă textul înalt care știe să lovească tăcerea într-un punct punctul de către om am venit printre voi de pe altă planetă să văd implozia cuvântului după o deplasare de accent întâmplător