Umbra din bibliotecă

trebuia să fie altfel începutul poemului cu picioarele încrucișate și mâinile fredonând primele trei măsuri ea dansează fără a greși pasul printre pleoapele apropiate către voluptatea amară a gândului la ceai servesc pișcoturi genunchi peste genunchi ea nu dă explicații printre cuvinte ritm culoare nuanțe închizând ochii de aceea nu se sinucide din dragoste strângând în pumn conștiința resorturilor vieții revărsându-se el se apără risipind valuri tulburi ca și cum nimic din toate acestea tristețile unui suflet liniar contorsionat în fraze lungi lângă lampa verde a întrupărilor fără sfârșit ar fi trebuit să fie altfel de triunghiuri care se prăvălesc într-o singură țeastă frânte de zăbala unor profetice tâlcuri albul ce poartă patimă într-o îmbrățișare stranie tălăzuind amestec tulbure de lumină și cenușă doar pentru un singur stăpân