Florian Antonescu

Frumoasa poezie.
Un pic dezorganizata ritmic
strofa 1: 12-15-14-15
strofa 2: 13-14-13-15
strofa 3: 11-14-14-13
strofa 4: 14-13-13-13
As crede ca foarte usor ar putea fi adusa cu totul la 13 silabe/vers

"Ai sa ma intrebi candva pe unde am ratacit"
"De ce statuile pe soclu au adormit"
"Ca intre noi orice nimic avea valoare"
"Cand toate mor doar tu ramai nemuritoare"
Restul presupun modificari mai ample si ar fi de lasa autorului pentru a nu se modifica sensul.
Frumoasa poezie.
Numai bine.

Le-am sesizat, nu am simtit nevoia sa le mentionez prin cratima, mi s-a parut ca incarca textul. Am sperat ca reies la citire. Jale plansa recunosc ca e nelucrat. Iubirea buna e intentionat.
Multumesc pentru vorbele bune.

Multumesc, pare un comentariu favorabil. Cred ca e prea complex pentru poezie. Nu inteleg ce e cu adaptarea si cu capacitatea de a uita.

Exista tari in care se bate la usa. Nu noi nu prea pieptanam neuronii si sinapsele.
Multumesc de comentariu

Mulțumesc pentru vorbele bune.

Obositor… ce să mai zic și eu ? Argumentele s-au cam epuizat mai sus. Mie totuși îmi place genul acesta de texte, pure ca apa de izvor, izbucnite direct din sufletul omului, unde părerile deși înguste, superficiale și prost sistematizate te fac să vibrezi și să te simți viu, chiar dacă numai pentru a le combate.
Oricum, să sistematizăm punctele cheie ale antitezei, pe de o parte Băsescu - Americanii și Evreii (CIA si Mossad – da e cu 2 de “s”) – Pinochet, iar de cealaltă triada mitică și bine cunoscută Eminescu – Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, până aici relativ echilibrat. Se remarcă că de aceeași parte cu Eminescu se află “cei tineri” și “tinerele fete”, dar pentru că iată sunt tineri și slabi ocupă postura de victime ajungând salahori și prostituate și nu aici pe plaiurile natale unde asta nu ar fi fost o problemă, dar printre străinii, departe de patria lor mumă și sufletul cald al poporului român care să le consoleze eșecul profesional.
Foarte interesantă e partea unde Băsescu fura apartamente din capitală “când era primar și afemeiat”. Nu am mai întâlnit această idee originală și nu mi-e clar: fura Băsescu pentru că era afemeiat, era afemeiat pentru că fura, era afemeiat pentru că era primar ? Mai este Băsescu afemeiat ? Mai fură Băsescu fiind președinte suspendat și/sau afemeiat ?
Alta idee spectaculoasă e că Băsescu e un mafiot și escroc ordinar. Aici sunt oripilat și cer ca afirmațiile să fie susținute de dovezi. Am crezut mereu că Băsescu e un escroc de primă mână și am fost mândru să îl am președinte, dar dacă se dovedește ca e doar un peștișor ordinar, cu nimic mai bun decât ceilalți mafioți începe să mă încerce regretul că l-am preferat. Dar întâi să fie prezentate dovezile irefutabile.
Am să închei pentru că am aberat destul și e vremea să mă duc să mă închin la portretul lui Bush pe care-l țin in mica firidă a larilor alături de Lenin, Hitler și craniul unei pisicuțe pe care am sugrumat-o alaltăieri in toiul unui fierbinte ritual satanic, ca să îmi atrag bunăvoința stăpânului tenebrelor. Totuși, în loc de “La revedere”: cum adică Băsescu e un halogen și unde exact e situat, înainte sau după Clor ?

Pe serioase acum, pentru a-și salva cât de cât onoarea, autorul ar trebui să-și șteargă singur textul.

Rog sa nu imi fie luat in nume de rau textul, dar am fost inspirat citind textul original. E un pic nefinisat pentru ca nu am avut timp suficient.

Poezia mi se pare frumoasa. Simpla, nu gasesc prea multe de comentat asupra ei, dar frumoasa. Am citit multe poezii mai slabe care nu au ajuns la atelier, dar o mare parte din decizia unde iti ajunge poezia tine de gustul editorilor (si e oarecum normal sa fie asa). Incearca sa scrii cu diacritice, oamenii apreciaza gestul. Mai scrie.

Fericire.

Am citit mai multe din poeziile tale si mi se pare ca multe au potential. In primul rand au ce multe alte poezii de pe aici nu prea au, o idee centrala, ceva de spus. Dar pe ansamblu ritmul si rimele schioapata. Multe versuri luate individual sau in grupuri mici sunt reusite, dar pe ansamblu muzicalitatea sufera. Avand in vedere ca ceea ce conteaza se afla acolo mi s-ar parea de o utilitate reala sa zabovesti mai mult pe finisarea lor.
Mi-e oarecum jena sa dau prea multe sfaturi nefiind foarte priceput la acest capitol nici eu, dar poeziile imi plac si de asta m-am gandit sa comentez.

Poezia mi se pare buna si demna de a iesi Atelier, daca ar fi finisata pe ici pe colo. De exemplu:

\"Cine sunt.../ Sau ceasul mortii.\" (nu virgula, ci punct pentru ca se termina propozitia si ideea).

\"Al nimicului etern ce devenitu-voi.\" Nu inteleg ce zice, poate ceva in genul ca e moartea e un nimic etern si asta e ceasul mortii deci al nimicului etern. \"Devenitu-voi\" suna foarte foarte ciudat. \"voi deveni\" e oricand la indemana.

Din nou inversiunea \"fi voi\" mi se pare nepotrivita. Mult mai expresiv si mai direct e \"voi fi\".

\"Biet suflet ratacit in neant\" si \"un spirit in singuratate\" sunt cam acelasi lucru si repetitia oboseste. Cred ca a doua ar trebui suprimata. Ar suna mai bine cred:
\"Biet suflet rătăcit ce bântuie neantul
Voi fi
Oare neantul? (Oare un suflet)
Spune-mi tu:
Cine sunt?\"

Cam multi de \"oare\".

Prima strofa e concisa si la obiect, singura mea obiectie fiind \"În întunecatul...\" (în-în)parca ar suna mai bine \"Pe întunecatul\".
La strofa doi parca ar fi mai ritmat \"Să fim nostalgici si sentimentali\". Marturisesc ca ultimelor doua versuri nu le inteleg sensul.
La strofa trei. E suparatoare repetitia clipa-clipe (vers 1-3). Poate ar suna mai bine in loc de \"clipa dupa clipa\", \"Sa depanam in fiecare clipa\". Parca \"Increzatori in ceea ce simtim\" e mai ritmat si \"clipele\" ar trebui dezarticulat \"Clipe trecute ce ne-au dat aripa\" sau schimbat \"vise trecute...\", \"iubiri trecute...\", \"dureri trecute...\". Parca ar suna mai bine \"Si una-n gand sa fim.\"