Poezie
Sonet melancolic
1 min lectură·
Mediu
Femeie, umbră veche pe perete,
Când ne-ntâlnim privirea ta mă trece
Atâtea mări uitate de-apă rece
Si-atâtea fluvii pline de regrete
Mă-nfrupt din amintiri ca un erete
Până când lacrimile or să-mi sece
De piatră inimi crape-mi în piept zece
Nu voi muri, cât mi-e de tine sete
Femeie, noaptea glasul tău răsună
Din urmă cu ecouri despletite
De jale plânsă pe o ruptă strună
În sufletele noastre-îmbătrânite
S-a erodat de tot iubirea bună
Rămân doar măcelari. Ascut cuțite
023205
0
Atâtea mări uitate de apă rece
Atâtea mări uitate de-apă rece
Mă înfrupt din amintiri ca un erete
Mă-nfrupt din amintiri ca un erete
În sufletele noastre îmbătrânite
În sufletele noastre-mbătrânite
Rămân doar măcelari ce ascut cuțite
Rămân doar măcelari ce-ascut cuțite
Aveți acolo câteva epitete - cred eu - nepotrivite: jale plânsă și iubire bună.
Cu bune intenții, Vali Slavu