Poezie
Tristeți
1 min lectură·
Mediu
Tristețile bătrâne din suflet de bătrân
Ascunse pe sub pulberi ce nu mai pot fi șterse
Hai amintește-ți vremea când aveai nasul cârn
Să vină tineretul o lacrimă să verse
Să ne respecte acum, măcar la terminare
Când stăm la rând la coadă să ne culcăm de tot
Când lacrima sub pleoape mult prea ușor apare
Să ne respecte acuma, chiar dacă-i doare-n cot
Și noi când am fost tineri am fost mereu de vină
Și am cunoscut tristețea și zbuciumul și chinul
Și am așteptat în ploaie iubiri ce n-au să vină
Și am pierdut tramavaie și ne-am pierdut destinul
Și noi când am fost tineri purtat-am vise-n pântec
Despre schimbarea lumii, dar fără vreun temei
Căci lumea nu se schimbă, pentru ultimul cântec
Unde ne sunt copiii să ne oglindim în ei
Noi, ultime relicve ale unei lumi mai bune,
Care încet se stinge de parcă nici n-a fost
Rămâne amintirea tristețea s-o-ncunune
Dar nimănui nu-i pasă, deci n-are nici un rost
022.989
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florian Antonescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 164
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Florian Antonescu. “Tristeți.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florian-antonescu/poezie/1774908/tristetiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AEAEAlexandru Corneliu ENEA✓absolut corect continutul.conflictul dintre generatii renaste continuu. amintirile pot face si bine, si rau. capacitatea de a uita ce a fost neplacut este un dar si adaptarea este un consum de energie daca se selecteaza corect mediul.altfel, \"n-are nici un rost\".cu prietenie.
0
FAMultumesc, pare un comentariu favorabil. Cred ca e prea complex pentru poezie. Nu inteleg ce e cu adaptarea si cu capacitatea de a uita.
0