florian abel

Eu suneam că în epigrama ta se citește în 2 silabe, șai-zeci, ca să meargă nr. de silabe de la al doilea vers, 10, pentru că dacă o citim normal, șa-i-zeci, ies 11 silabe, în ce structură s-ar cere o silabă?

Citind, am meditat un pic:
Catrenul tău chiar mă uimește,
(Că nu am înțeles nimic...)
Îl scrii, te rog, și-n românește?
DAN-T

În românește-ar fi așa:
Ce-ai scris, e ca la puști, pe mess:
"Te i. și vr. că-mi pl a ta..."
Deci, e-nțelesu-n-ne-nțeles!

Ce-am înțeles eu:

Veniră unii într-un pom,
Zicând de lift că, totuși n-are
Răspuns pe care, azi, îl vom
Pretinde: Care întrebare?

ceea ce denotă că așa este, de unde și concluzia: !

De-mi trimiți și mie, soră,
Leacul ăsta nebunesc,
Și îl iau din oră-n oră,
Risc să mă-nsănătoșesc?

M-apasă un stres cu
Elena LUPESCU,
Văzând cum tot crește
Elena LU’ PEȘTE!
Ioan GP

Ne-am întâlni cu ea mai rar
(sper să nu fie un sofism)
De ar cunoaște-un marinar
Ce-ar suferi de catargism.


Da, nu iartă nimic, tote sunt bine țintite și acide. Singura observație, care îmi dă dreptate, vezi că viața se poate citi și în trei silabe? Și șaizeci se poate citi în două, atunci când e nevoie, când logica textului o cere.
Din câte știu, de la Urziceni nu se dau rezultatele publicității înainte, întrucât merge paralel cu concursul internațional de caricatură, și se anunță toate atunci. Dar premianții sunt anunțați în particular (cei de la epigramă).

Voi da și vrabie, și cioară,
Și-am să rămân în.... cucul gol.
LG


Desigur, anul care vine,
Și pasărea ce-i azi în zbor
Va fi trimisă, chiar de tine,
Să moară. Știm, pe limba lor.


Dacă traiul în UE e nasol, înseamnă că ai în vizor o Americă, sau o Antarctică?

Neculai,

ai dreptate, la asta mă refeream, nu are nici o legătură cu câinii

Eugen,

Mărturisești că ochii tăi
Se uită galeș la potăi.
E.S.

Când se ivesc pe drum nerozii,
Mă uit la ei cu baza cozii.

Mitru,

corectă observația, deși este inversul afirmației mele. Deci, nu tot ce e opus e și contra.

Tastaie,

Să folosiți limbajul acătării
Luînd model pe esteticieni:
Numindu-i "javre" pe-ăi din fruntea țării
V-ați inspirat de la milițieni.
C.I.T.

Tataie,-i drept, stau nașpa cu cultura,
Dar eu ACUM deprind înjurătura,
Că, pân' să fim conduși de-acești... ce-or fi,
Gândeam în basm, vorbeam în poezii...

Laurone, o să fii uimit, dar eu nu mă refer aici la câini, însă nu asta e important, ci faptul că și eu sunt de cealaltă parte a baricadei. Cuțitul e pentru tăiat pâine, dar dacă un om ucide cu el, nu am să condamn cuțitele, și n-am să le-arunc pe cele folositoare. Și eu am fost mușcat de patru ori într-un an de câini maidanezi, fără a-i fi provocat, și mie și vecinului ne-au venit copiii mușcați de față de câini, sunt câini pe care i-aș ucide chiar eu ,și sunt câini pe care îi iubesc ca și pe oameni. Sunt de acord că trebuie terminat odată cu problema asta, dar problema e că se putea termina de mult, iar cei care nu au făcut-o CÂND trebuia și mai ales, CE TREBUIA, aceia sunt javrele.
Cât despre babele miloase, ele se bucură că au prilejul să demonstreze lui Dumneze ce bune creștine sunt, că dau resturile câinilor și nu le mai aruncă la gunoi. Ceea ce au făcut o viață întreagă.


Mulțumesc de popas

mă întreb dacă nu cumva
voi atinge cu

cred că e mai bine să elimini negația. În rest, ai atins deje această minune.
Și te-a molipsit.

Cu gânduri bune, F.

aveți dreptate, e și preferata mea, de aceea am lăsat-o la urmă, ca o concluzie asupra temei și asupra realității. Din păcate, oamenii nu știu în care moment al acestui shopping se vând. Cu TVA inclus.

Onorat de trecere și zicere

A tot stat si s-a gandit
Ca,-ntrecandu-se cu joaca,
Ar fi foarte potrivit
Si normal, sa schimbe placa!
Atropa

Iară tu, numaidecât
Te-ai ițit în bătătură,
Ca să vezi de-i tare-n gât,
Precum este în dantură.

Sosi Atropa, la moment,
Pufnind ca trenu-n lung și-n lat;
Văzând-o, toți au exclamat:
-O, Doamne, ce ecartament!

Nu sunt poet, deci nu-i o dramă,
Că nu am scris vreo epigramă,
Dar alții, de-ntinează genul,
Îi calc și fac, așa…CA TRENUL.
Atropa

Sătul să tot mențin antrenul,
Eu nu mai scriu frumos și bine;
Voi întina întruna genul,
Că vreau să fiu călcat de tine.

Nedrepți mai sunt ai epigramei zei!
Eu sunt urât de oamenii-ntr-o dungă
Când scriu catrene, iară dumneaei
E și frumoasă și cu banii-n pungă.

Nimic de adăugat, Vali, cu toate cârcotelile colegilor, nu pot decât să apreciez subtilitatea și acuratețea epigramistei Vali Slavu în general, calități care sigur au stat încătușate sub povara nemernicului trai pământean, dar acum s-au dezrobit și nu le mai poate nimeni opri să se manifeste plenar.

Felicitări și ține-o tot așa!

Știi, Dane, cât oi fi de macho,
Să vii și tu, să nu mă lași:
Pe damă nu ar satisface-o
Decât un full... careu de ași!
Ioan

O vrei PERECHE? Las-o baltă!
DE, CAR tu ai, și vei primi-o,
Chiar de visezi o CHINTÃ SPARTÃ,
Vei zice: "M-A, CA O... adio!"

Am auzit și eu, mai ieri,
Că "ăi" de carul răsturnară
N-ar fi venit de nicăieri...
Se pregăteau să plece-n țară!
Prundoiu Dan

De-au vrut să plece-n deplasare,
Constat, privind în lung și-n lat,
Că n-a fost car, au fost mărfare.
Și, sigur, nu s-au răsturnat.

Să țină banii-n bănci e o prostie,
De faliment niciuna nu mai scapă
Și-atunci îi scoate din Trezorerie
Și îi îngroapă.
Dan Norea

Vom fi cu toții un popor de moaște
Și din pupat de morți o să trăim,
Că, până și știința recunoaște:
Cu-atâtea E-uri, nu mai putrezim.

Accept să fiu muritor de rând într-o lume eternă dar nu să fiu muritor de foame într-o țară ternă, ei ne cer să nu ne fie foame, nici de pâine, nici de anemonă, că țara de nu-i eternă, pentru ei nu-i bai, numele locului poate ține un an sau o veșnicie, dar dărnicia lui poate fi furată veșnic, de ce i-ar durea lacrima pământului?
-Eugen, să rezonăm cu bine și cu folos în viitor, pace ție!
-Ioane, nu depune armele, păstrează-ți sabia ascuțită, poate eternitatea ne va primi cu pâine și sare, s-avem cu ce-i împărți ospeția.
-Greu îi de comentat, nu, Sorina? că omul de-i lacrimă neamului lui, cu greu se poate opri din curgerea spre durerea înțelesului și se înnoadă ca râurile în barba Ceahlăului.
-"nu ști ce înseamnă că încă mai sunteți!" mulțumesc, Petru, pentru că ai simțit asta și pentru că mă incluzi în cercul celor ce sunt spre bine, aș vrea ca și țara să-mi spună la fel, într-o poezie ce s-ar cere într-un viitor sperat.

Mulțumesc, prieteni

De când muncesc pe deșelate
Și-am început a mă sălta,
Am observant că ești pe spate
Și... parcă că nu te-aș ridica...
GPI

Cum el o vrea, expres, pe spate,
Își zise-n sinea ei Atropa:
Hai să vedem acum ce poate
Acest fălos juv...ete popa!

De obicei dintruna poezie bună evidențiem versurile deosebite(schon!) or aici nu poți evidenția pentru că totul merge ca transportorul Redler, fiecare vers e un raclet în continuă mișcare, rectilinie, dar ducând spre destinație o altă cantitate de material întru umplerea vidului buncăr al sufletului nost' cel însetat de frumos. Că mai silozar de sentimente și aripi de Dumnezeu nu-i nimeni decât Silișteanul pe-aici.
Și mult plăcutu-mi-a sfârșania cea de tuturor timpilor poeziei: "ningea de rupe cu poeți" că doar în viitorul acela am murit de vrem.

Un tiz în ale numelui, spre poezie, Florian Abel

N-am ce zice, sunt șanse mari să avem agoniști pe podium. Sunt bine țintite, alcătuire elegată, deci nu le găsesc motiv de cârcotcodăceală.