Jurnal
Lupta sorții
1 min lectură·
Mediu
Închid ușa,
E noapte și prea frig.
Printre coaste îmi atârnă firul de ață cu care mă cos și mă descos.
Era dureros la început, dar acum m-am obișnuit și nu mai simt nimic.
Cu gândul la clipa când mi s-a declanșat butonul.
Îmi curg lacrimi mărunte, printre zâmbete.
Mă consolez că e trecător.
Nu mă mai doare când mă văd cu flori și cu inima oprită,
în sfârșit liniștită.
Iartă-mă!
051896
0
Fiecare înţelege ce vrea! Si e cu atat mai important cu cat cu imaginea asta incerta ați încheiat.
Felicitari!
P.S.
Nume si prenume, hai ca nu e greu, altfel poemele dumneavoastra vor intra automat doar la.pagina autor.