Poezie de dor
Greu ți-e peste trup sărmanul pământ. Mi-e dor de tine, simt că mă auzi dar nu îmi poți răspunde M-am pregatit de multe ori pentru aceasta clipă, Nu voiam să vină, nici nu m-a surprins Îți simteam
Frânturi temporare
Ce vrei să spui inimă? Că te doare? Ce vrei să spui minte? Că nu ai putere să te controlezi? Ce vrei să spui suflete? Că ți-e dor de iluzia creată ce nu are legătură cu realitatea? Te
Ecou strâmb
Țipam din iubire. Răsuna ca un gol frenetic, Luând aer cu porția. Eram in mijlocul ritualului de a-mi schimba sângele. În zadar curgea prin vene, N-avea scapare să treacă prin tot creierul... Sa-l
Lupta sorții
Închid ușa, E noapte și prea frig. Printre coaste îmi atârnă firul de ață cu care mă cos și mă descos. Era dureros la început, dar acum m-am obișnuit și nu mai simt nimic. Cu gândul la clipa când mi
Dincolo de cortină
Seară de martie, M-am născut să devin, O prăpastie vie, Iubind doar ce are venin. Cu bucăți de foi ce devin cenușă, când e cer senin. Caracter zidit din paradoxe. Îmi erai ca o haină subțire, ce nu
Costum alb
Eram cât se poate de vie în cimitirul de vise pe care l-am îngrijit ani la rând. Supraviețuiam cât se poate de eroic în fața Crucii pe care o purtam. Adăugam și alte ingrediente, nu-mi erau