Frânturi temporare

Ce vrei să spui inimă? Că te doare? Ce vrei să spui minte? Că nu ai putere să te controlezi? Ce vrei să spui suflete? Că ți-e dor de iluzia creată ce nu are legătură cu realitatea? Te doare? Axează-te pe ce e în interior...uh, destul de dezastru, înfricoșător. Lucrează la standardele alea din cărămizi și în veci nu le mai coborî. ...nu fi rea, fi pentru ce simți, simte mai mult pentru tine, iubește-te, permite-ți orice, nu refula, la un moment dat va fi un monstru mai greu de distrus. Știu că ți-e greu, dar el nu te iubește, altfel n-ai mai fi aici. Nu mă mint, zâmbesc, pentru că-mi vine să plâng, sunt distrusă, nu mă ascund, n-am încredere, mă urmăresc, cu o intensitate ce mă îngenunchează, nu le dau putere să mă controleze, mă ridic și le depășesc. Nu mă definesc alegerile din trecut, eu acum sunt în prezent cu mine, axată pe clipa de acum, nu pe ce am fost. Stop! Fără persoane toxice, fără mine toxică, fără bine făcut de dragul de a fi făcut, fără să-mi bat joc de sufletul meu.