Florentina-Loredana Dalian

Înduioșătoare amintire a bunicii scriind pomelnice cu ajutorul nepotului.
Puținul care-am fost (suntem) fiecare dintre noi, până la urmă se concentrează într-un nume pe o coală inutil de albă.
Mi-a plăcut...simplu dar grăitor.

Cum căldura este mare,
De catrene s-a lăsat.
Și, simțindu-și o chemare,
S-a luat de botezat.

\"Ba, botez-o bade, Cioacă
n-are cum să cadă-n groapă
ia-o tare de mijloc
asta sigur e soroc!\"
(Mădălina Maroga)

\"pe ea nu o botezași
dar cu mine ce-avusăși?
numele mi la-i stîlcit
mâine te-apuci de iubit?\"
(Mădălina Maroga)

Mădălina, nu degeaba
În popor se zice-așa:
De mi-ai săpat mie groapa,
Nea Genu te-aruncă-n ea.

\"lenjeriile-ti prea fine
le-am confundat, negresit,
ca lucrez pe pipait
de cand nu mai vad prea bine\"
(dumitru cioaca-genuneanu)

Pipăindu-și monitorul,
Cu gândul la lenjerii,
A confundat scriitorul
Două nume de florii

Nea Mitică, văd eu bine,
Gându-ți stă la nu știu cine...
Nu c-aș fi prea supărată,
Dar mă simt cam...plagiată.

PS: Nu-ți face probleme, nu ești singurul care m-a confundat cu Florina, asta probabil deoarece numele ni se aseamănă întrucâtva.

Citindu-te - un fapt banal -
O întrebare s-a ivit:
De scrii astfel când ești sărit,
Cum scrii când ești normal?

Recunosc, m-ai aburit și mă simt în ceață, mai ceva ca personajul Dorian. O alternanță între dorințe și realitate,bărbatul pare să nu mai distingă realul de vis. Voi urmări în continuare această proză, sper că voi înțelege și ce se petrece până la urmă...Spor la scris!

Da, curge frumos această proză, ai reușit să creezi, fără explicații inutile, atmosfera necesară redării unor sentimente legate de întâmplări din trecut,cu consecințe în prezent...și genul acesta de proză îmi place. Te felicit pentru text, dar am o singură obiecție:
\"cât de prost fusese atunci, cât de mult pierduse după aceea, chiar și dorința de a trăi…\"...\"Cât o putuse iubi!\"
Cu asta pe mine nu mă păcălești! A iubi înseamnă a rămâne, nu a da bir cu fugiții...oricât de nobilă ar fi cauza pe care și-o găsește omul pentru a-și scuza lașitatea. Mă rog, părerea mea...
La recitire!

Impresionant acest text despre sufleori adevărați și de tranziție. M-am oprit asupra lui să comentez întrucât m-a frapat o anume coincidență. Deși astăzi l-am citit pentru prima dată, mie îmi umblă prin cap de vreo trei luni un text (proză, deci multă imaginație) pe care l-aș fi intitulat \"Figurantul\". E drept că nu la sufleori mă gândisem, ci la figuranți, dar ideea pe care aș fi vrut s-o transmit era aceeași cu cea din textul tău: bieți figuranți, într-o lume căreia și-au dorit să-i aparțină, se amăgesc cum pot cu rolul ingrat ce le revine, pe cât de ingrat, pe atât de important în reușita succesului. Aș fi mers mai departe, extrapolând tragismul condiției de figurant la noi toți, de multe ori bieți figuranți în piese scrise și jucate de alții. Textul tău mi-a plăcut, se simte bucățica de suflet pe care ai pus-o în destinul/ visele/ aspirațiile fiecărui sufleor.
Am citit, înaintea acestuia, despre Poștaș-baci (altă coincidență! am un text în două părți, doar că al meu este ficțiune)care, de asemenea, mi-a plăcut.
Voi citi și celelalte texte, sper să am timp. Scuze de un comentariu atât de lung și cam fără noimă...n-am avut sufleor...:)
La recitire!

Bine-ai venit, Mihai! (cum, de altfel, te-ai și urat singur)
Am citit cele două părți din \"Un urs...\", dar am impresia că ai numerotat capitolele în ordine inversă. Nu contează...important este că textele tale mi-au plăcut, scrii cu o naturalețe aparte și presimt că va crește în continuare o proză demnă de urmărit până la capăt.
PS: în măsura timpului disponibil, voi citi și textele tale mai vechi. Succes!

La mulți ani, îți zic, și să te țină inspirația, căci ești pe drumul bun! Sănătate și la mai multe proze, cu sau fără prințese...caramelizate și volatilizate! Ai înțeles ceva? Never mind...

Eu sunt rea? Ea este...și chiar știe de ce.
Mulțumesc de trecere, te mai aștept!

Reintalnirea cu tine ma bucura mult, Anda. Sa vii neaparat, cu sau fara batiste!
Drag,

Doamne, Corneliu, nici vorbă de așa ceva! Pur și simplu versurile tale m-au inspirat și am încercat numai să pun sub altă formă ceea ce am simțit pe moment, citindu-te.

simfonie gri
dezacordând sufletul
ploaia de vară

Nu voi comenta poezia,nu mă pricep, deși am înțeles-o. Am venit numai pentru a-ți transmite admirația mea - scrii destul de bine pentru o vârstă atât de fragedă. Pentru mine, mamă a unui copil de zece ani, este o încântare să constat și astfel de preocupări la tânăra generație, în care am încredere dar care, de ce n-aș spune-o? - mă și îngrijorează un pic. Felicitări! Și succes mai departe...Sper că vei găsi oameni care să te îndrume corespunzător, să te încurajeze, astfel încât să nu renunți la poezie.
PS: Mi-a plăcut \"eul meu inoxidabil\". Ehe, zău că n-ar strica!

Am scris mai demult un text - \"Să râzi\"...chiar și când se insinuează plânsul. Apoi, vezi tu cum le mai descurci.
De ce să plângi? Deși uneori ajută...
Mulțumesc de vizită!

Hei, frumoasă continuare! Bucuroasă de apariție.
PS: Am citit \"Sus pe deal\" cu mare plăcere. Din grabă, n-am putut lăsa un semn. Profit de ocazie pentru a-ți adresa felicitările mele. Un text bine scris, de un suflet sensibil.
Și nu mai lucra duminica! :)...măcar de ochii dascălului..

Și sufletul meu îți mulțumeste, Petruș. Îmi sunt aproape de suflet aceste frânturi, tocmai de aceea, când cineva rezonează la ele, pentru mine este sărbătoare.

reclamă, desigur, nu recalamă