Florentina-Loredana Dalian

Mi-a plăcut și m-a emoționat după amiaza ta de octombrie. Oricât de personal ar fi textul, respiră prin toți porii literatură. Cel mai mult, legat de text, te felicit pentru felul în care ai descris miraculoasa transformare a femeii pe cale să devină mamă. De fapt, în opinia mea, maternitatea este un atribut obligatoriu pentru pentru ca o persoană de sex feminin să poată fi numită FEMEIE.
Cât despre ideea ca bărbatul să participe la naștere...mie, ca femeie, nu mi-ar plăcea să trăiesc asta. Tocmai pentru că, așa cum spui, \"Durerea era singura ei axioma valabila\", moment în care urmele feminității se atenuează sau chiar dispar.

leapădă, în loc de leapă-dă.

Care va să zică te lepezi de mine sau de greșeală? Ia mai \"eratează \" tu o dată și te mai leapă-dă din nou! :))

\"Cu anticipație peste o zi\" vin și eu să-ți mulțumesc pentru buna dispoziție pe care mi-ai creat-o cu acest text minunat. Chiar discutam aseară cu prietena noastră comună, Anda, că ne e dor de un text scris de tine. Și când colo, tu ce făceai?
Ce să comentez la proza aceasta? E de colo până colo tot un haz. Ca de obicei, limbajul e bine ales, ca și îmbârligătura de situații. Trebuie să-ți mărturisesc că, din tot ce-ai scris, \"Scrisorile...\" sunt preferatele mele. Tot înainte! :)

Intru și eu pe site după nu știu câtă vreme, dau peste Nicolae Diaconescu, mă bucur - cum să nu? - dar nu pentru multă vreme. Păi cum de ce? Sigur că mi-a plăcut textul, chiar seamănă cu o preafrumoasă (și preatârzie?) declarație de iubire...dar eu de ceață aveam nevoie? Hai că nimeni nu îndrăznește să întrebe. Uite, o fac eu. Bine? Așadar, spune-ne numai nouă!

Noru, vezi la subtitlu!

Întotdeauna recenziile tale îmi stârnesc interesul, de data asta însă ai întrecut măsura. :) Cu alte cuvinte, vreau să citesc romanul acum. Dar întrucât nu se poate, voi ține minte pentru mai târziu.
Felicitări domnului Nicolae Ghinea și îi mulțumesc anticipat pentru lectura viitoare (căci nu mă îndoiesc de faptul că-mi va plăcea, de vreme ce tu ai numai cuvinte frumoase).

Și eu vă citesc cu plăcere și mă bucur că ați obținut aceste premii drept confirmare a valorii. Vă doresc fiecăruia să vă ajute în a merge mai departe.

Ar fi o utopie, așa-i? Sau poate nu?

Deși nu spui nimic nou, m-a delectat textul tău
din toate punctele de vedere (va să zică etimologic, gastronomic, cronologic, romantic și ensteinian). Asta deoarece se pare că găsești întotdeauna forma potrivită de a spune lucrurile, nici cu prea multă gravitate, nici prea în bătaie de joc, însă cu mult talent. Apropos, eu ce-am spus nou?

Într-adevăr, textul se citește pe nerăsuflate, în ciuda lungimii. Asta pentru că e foarte bine scris, captivează, atât prin subiect căt și (mai ales) prin dezvăluirea gradată a trăirilor personajului principal. Ideea de a fi scris la persoana I mi se pare foarte bună, dă textului un farmec aparte.
\" Dar eu? Eu? Eu am trăit mereu așa cum m-am născut, precum o floare sălbatică, în bătaia vântului, la cheremul ploilor din cer, a păsărilor călătoare, a anotimpurilor. Am luat fiecare lucru așa cum a venit el, fără să mă întreb de mi-e cu folos ori ba, fără să încerc măcar să mă opun.\" Pasajul acesta este o bună introducere pentru povestea care urmează, o justificare a lipsei de reacție a Magdei la torentul ce urma să o supună.
Sper că voi găsi romanul, astept să-l citesc în întregime. Poate ne anunți cînd apare.
Felicitări, Elena, aș fi dat o steluță!

Care va să zică, dragă Ina, ce-am înțeles eu, cu \"toate chestiile pereche\" încrucișate pe mine: vameșul român, ca un adevărat patriot, nu se lasă impresionat nici măcar de motivele \" pur sentimentale, hotărât hormonale... orișicât morale\", cel ungur te \"lovește\" mai tare la buzunar (că, deh, nivelul de trai o cere!), iar austriacul(a) se pare că e din altă lume (și chiar este).
Ai povestit frumos, îmi era dor de o istorioară scrisă de tine. Și sper că e prima dintr-un șir mai lung. Aștept.

Valentin, sunt încântată de reapariția ta, de faptul că mă citești și te exprimi. Voi da o fugă prin pagina ta să văd dacă ți-a venit mintea la cap (știi tu la ce mă refer...texte puse, retrase apoi...). Cât despre graba ta, ești primul om pe care-l aud că vrea să îmbătrânească (am înțeles motivul). Amintirile...la vremea lor.

Elena, mă bucură nespus aprecierea ta, cât și faptul că am făcut ca povestea să pară reală. Acest om nu există, sau cel puțin nu cel pe care l-am scris eu aici, în formă exactă. Altfel privind, el există...în imaginația mea și poate în dorința multora dintre noi. Totuși el a împrumutat câte ceva de la cineva cunoscut mie...și nu numai.
Și eu te citesc, îmi plac poveștile tale cu oameni de zăpadă, pe care eu nu le văd ca pe niște povești pentru copii, ci pentru oameni mari cu suflet de copil.

Vă mulțumesc de vizită și cuvinte frumoase! Mai treceți!

Valentin, mă uimesti. Tie chiar îti place cum scriu. Mă bucur mult. Hai, nu mai plânge!
Stiu, de fapt, că te-a impresionat mai mult sufletul pe care l-am pus...

Virgil, Daniel, Elia, vă multumesc pentru gândurile voastre!
Si cred, sper că dincolo îi va fi mai bine.

Las urma trecerii mele pe aici deoarece gândurile tale m-au atins, am regăsit în ele multe din propriile-mi gânduri.
\" toate averile lumii nu vor reusi, niciodata, sa iti sarute tampla pleznind de oboseala,\"...foarte adevărat. Cu toate acestea, există și reversul. Ce-ai zice să-ți spun că uneori nu poți săruta acea tâmplă obosită și nu poți face toate gesturile de tandrețe pe care ți le-ai dori din imposibilitatea de a fi alături de cel drag? Și asta de ce? Tocmai pentru că n-ai vândut nici o parcelă, că n-ai nimerit la 6 din 49, etc. Nici nu știu să spun care din două situații e mai tristă...
Mi-au plăcut și iluziile atât de fragile, și viața ca un sens unic (aici mă refer la modul în care ai spus lucrurile)
Numai finalul parcă ar mai fi meritat puțin regândit. Înțeleg ce ai vrut să spui, dar parcă un pic strică restul textului, care, în ansamblu, este bine scris. Când spun final, mă refer la partea care începe cu \"la dreapta ta...\" Dacă-mi permiți, aș fi scris acolo cam așa: \"La dreapta ta, același gol dintotdeauna...doar visul îl mai umple uneori.\"
Prin gol înțelegând fie un loc gol cu adevărat, fie un spațiu umplut de cineva care visează la bani ori la orice altceva decât la tine (căci în acest caz tot gol se cheamă, nu-i așa?). Să nu te superi c-am îndrăznit să dau sfaturi, nu sunt în măsură, dar eu optez mai mereu pentru exprimările ce lasă loc la cel puțin două interpretări și nu prea spun lucrurile direct (în scrieri, desigur, nu neapărat și în viață). Cu bine!

\"Vreau sa ma intrec cu voi,
Insa, trag la locul doi.\"
(Calimero)

Neliniștea de te-mpunge
Nu-ți fă griji, căci te asigur -
Pe locul doi poți ajunge
Și de tragi de unul singur.

Nota asta face toti banii. Am citit-o de două ori. Prima dată, în loc de “Iar rusii ne dădeau...peste bot“ citisem “iar rusii ne dădeau...peste tot“. Ce zici de mine? O fi nevoie de ochelari?

La mulți ani, Dana, să umblii sănătoasă și împlinită în lumea culorilor tale cu mult albastru...de toate felurile!:)

Ai făcut un portret reușit al personajelor farsoare care, din păcate, există și printre noi. Acestor \"Ane\" merită să li se spună pe șleau când amenință cu sinuciderea: \"Ai grijă să nu te sinucizi numa\' nițel!\" Simpatic textul.

Uite, vezi, dacă mi-a plăcut textul tău și m-a amuzat, m-am și apucat de reclamă.
Acum serios, ai îmbinat foarte bine lozincile publicitare pentru a crea efectul \"haz de necaz\". La mine chiar a ținut.
Și m-am relaxat după o zi de muncă. \"Pentru că merit!\"