FDFlorentina-Loredana Dalian
Verificat@florentina-loredana-dalian
„www.florentinadalian.blogspot.com”
http://www.florentinadalian.blogspot.com/
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Mă bucură mult că îți plac scrisorile, dar și mai mult mă bucur că ai avut parte de asemenea „păsări rare”. Este minunat că astfel de profesori mai există, dar este trist că ei sunt puși laolaltă cu majoritatea care nu=și merită titlul acesta. Și eu am avut vreo doi trei profesori minunați, printre care și profesorul de istorie din liceu. Istoria pe care am învățat-o n-o mai știu, am uitat toți anii, poate mai încurc și evenimentele... Dar n-am să uit niciodată un lucru pe care l-a spus clasei noastre (eram , cred, printr-a noua, așa , ca tine), când a aflat că profa de fizică era foc și pară pe noi (nici măcar nu mai știu de ce): „Profesorul care, de la catedră și până la cancelarie, n-a uitat supărarea pe elev, acela nu este profesor și nu merită să se apropie la mai puțin de doi metri de școală.”
Mulțumesc pentru impresii și felicitări profesoarei tale minunate de matematică, precum și ție, care o stimezi.
Mulțumesc pentru impresii și felicitări profesoarei tale minunate de matematică, precum și ție, care o stimezi.
Pe textul:
„Scrisori netrimise (14)" de Florentina-Loredana Dalian
0 suflu
ContextNu, eu îți mulțumesc, pentru că ai acceptat sugestia mea. Am recitit textul și, într-adevăr, mi-a plăcut mai mult ca prima dată.
Pe textul:
„Mila Domnului" de Cristina Sirion
0 suflu
ContextAceste povești ale bunicilor trebuie păstrate și arătate lumii, ele făcând parte dintr-o memorie colectivă a poporului și nu trebuie să dispară, ci să fie duse mai departe.
Frumos interviul, iar subiectul ales astfel încât să se potrivească momentului (Săptămâna Luminată, la o zi după Izvorul Tămăduirii”).
Am remarcat și umorul din final „- V-a plăcut mâncarea, soldați?
- Daaa!
- Să aducă și mâine?
- Nuuuuu!”
E de admirat faptul că ai păstrat limbajul bunicii. Textul, în ansamblu, cred că ar merita unele mici șlefuiri, pe la dialoguri. Chiar dacă mie mi-a plăcut și așa.
Frumos interviul, iar subiectul ales astfel încât să se potrivească momentului (Săptămâna Luminată, la o zi după Izvorul Tămăduirii”).
Am remarcat și umorul din final „- V-a plăcut mâncarea, soldați?
- Daaa!
- Să aducă și mâine?
- Nuuuuu!”
E de admirat faptul că ai păstrat limbajul bunicii. Textul, în ansamblu, cred că ar merita unele mici șlefuiri, pe la dialoguri. Chiar dacă mie mi-a plăcut și așa.
Pe textul:
„De Izvorul Tămăduirii, la Dervent" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextȘi susțin în continuare că metafora nu are transparență. Mai mult, sună aiurea de tot. Dar mi se pare foarte interesantă și benefică textului ideea cu jocul de lumini și umbre al candelei. Doar o idee, care însă nu e cea mai grozavă (vei găsi, cu siguranță, una mai bună): „Sub icoana mare, aurie, flacăra candelei abia mai pâlpâia, gata să se stingă”.
N-aș fi revenit, dacă nu mi-ar fi plăcut cu adevărat textul și nu mi-ar fi părut rău de el să fie compromis astfel.
Te felicit pentru atitudinea ta, știu că unui autor îi este, în general, greu să schimbe ceva într-un text. Atunci când scriem avem impresia că am găsit formula cea mai potrivită. Sunt rare cazurile în care mai aplecăm urechea și la alții.
N-aș fi revenit, dacă nu mi-ar fi plăcut cu adevărat textul și nu mi-ar fi părut rău de el să fie compromis astfel.
Te felicit pentru atitudinea ta, știu că unui autor îi este, în general, greu să schimbe ceva într-un text. Atunci când scriem avem impresia că am găsit formula cea mai potrivită. Sunt rare cazurile în care mai aplecăm urechea și la alții.
Pe textul:
„Mila Domnului" de Cristina Sirion
0 suflu
ContextEste un text interesant, se citește cu plăcere, dar ultima propoziție strică totul. Cum adică „icoana se bâlbâia”? Și nu doar că se bâlbâia, ci „mai tare ca oricând”. O frază pusă aiurea undeva în text mai poate fi trecută cu vederea. Când însă e plasată la sfârșit, impactul e mult mai puternic. Păcat! N-ar tebui schimbat decât un cuvânt, dar poate viziunea autoarei este una pe care eu nu o pot înțelege. Și zău că m-am străduit.
Sper că n-am deranjat cu opinia sinceră.
Sper că n-am deranjat cu opinia sinceră.
Pe textul:
„Mila Domnului" de Cristina Sirion
0 suflu
ContextDragoș, mă bucură popasul tău, precum și ecoul pe care l-a avut îndemnul meu.
Asemenea și ție, har și impliniri, cu ocazia celei mai mari sărbători a Ortodoxiei!
Asemenea și ție, har și impliniri, cu ocazia celei mai mari sărbători a Ortodoxiei!
Pe textul:
„Vechile tale scrisori" de Florentina-Loredana Dalian
0 suflu
ContextDragoș, așa este, tanka se scrie singură, dacă ai un gând poetic și o idee cât de cât despre cum trebuie pus în forma fixă. Te sfătuiesc să încerci. Așa cum îți spunea și Cristina Rusu, în orașul tău sunt mulți autori de lirică niponă și Constanța e locul în care se țin, anual, colocvii pe teme de haiku. Chiar acum, pe 30 aprilie, este unul. Daca vrei amănunte, lasă-mi o adresă de mail.
Adriana, nici eu nu știu destule despre tanka. Scriu mai mult dintr-un anume simț pe care l-am dobândit citind acest gen de poezie. Acel „nedrept de frumos” îmi place și mie:)
Vă mulțumesc pentru atenția acordată acestui poem și pentru că ați lăsat impresiile voastre.
Adriana, nici eu nu știu destule despre tanka. Scriu mai mult dintr-un anume simț pe care l-am dobândit citind acest gen de poezie. Acel „nedrept de frumos” îmi place și mie:)
Vă mulțumesc pentru atenția acordată acestui poem și pentru că ați lăsat impresiile voastre.
Pe textul:
„Nici poezia" de Florentina-Loredana Dalian
0 suflu
ContextFrumos sonetul acesta. Chiar dacă nu mă pricep la critică, aș zice că, și din punct de vedere literar, se ridică la înălțimea sentimentului ce l-a inspirat. E bine că ne mai aducem aminte, măcar în aceste zile, să scriem cu și despre El.
Pe textul:
„Sonetul 12 (la noapte e-Nvierea)" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextNimeni din Cartea Vieții nu va fi șters, câtă vreme...încă mai e vreme. Așa că trezește-te! Nu-i prea târziu.
Ion, scuze pentru comentariul (aparent) pe lângă subiect.
Ion, scuze pentru comentariul (aparent) pe lângă subiect.
Pe textul:
„Ultimul sunet" de Ion Rășinaru
0 suflu
ContextȘi mie mi-a plăcut foarte mult. Dacă ar fi să mă exprim ca maestrul haikuului românesc, aș spune că are paradox. Cuvinte simple, dar care te pun pe gânduri.
A propos de imaginație, eu am „văzut” în haikuul tău o absență, cea a bătrânului (neapărat, dar nu știu de ce) care, de regulă, răsfoia ziarul. Acum doar vântul îi întoarce paginile. De ce? Să fie oare plecat la biserică sau clopotul acela să fi fost tras pentru el? Desigur, și varianta Cristinei se poate imagina, cu toate că eu nu asta am simțit de prima dată, citindu-l.
Un haiku reușit, felicitări Ion Rășinaru.
A propos de imaginație, eu am „văzut” în haikuul tău o absență, cea a bătrânului (neapărat, dar nu știu de ce) care, de regulă, răsfoia ziarul. Acum doar vântul îi întoarce paginile. De ce? Să fie oare plecat la biserică sau clopotul acela să fi fost tras pentru el? Desigur, și varianta Cristinei se poate imagina, cu toate că eu nu asta am simțit de prima dată, citindu-l.
Un haiku reușit, felicitări Ion Rășinaru.
Pe textul:
„Ultimul sunet" de Ion Rășinaru
0 suflu
ContextVoi aceștia din Constanța,
N-aveți numai o cutumă;
Ați tăiat toată verdeața,
Dirijați de o legumă.
Păi da, o să ne umplem de malluri și n-o să mai știm cum arată un pom. Sau, mă rog, o mazăre.
N-aveți numai o cutumă;
Ați tăiat toată verdeața,
Dirijați de o legumă.
Păi da, o să ne umplem de malluri și n-o să mai știm cum arată un pom. Sau, mă rog, o mazăre.
Pe textul:
„Primarului Mazăre" de Dan Norea
0 suflu
ContextLegenda lui Moș Crăciun nu e ancorată în creștinism. Dan are dreptate. Și tu ai dreptate în privința iepurașului. Americănisme aiurea preluate de noi, ca și inimioarele roz de St. Valentine\'s Day.
Poate vrei să spui că legenda lui Moș Nicolae are ceva rădăcini în creștinism. Dar de ce, mă rog, atunci nu-i spunem Sfântul Nicolae? Pe care nu i-am făcut iepurași, i-am făcut moși.
Eu, care am crescut la țară, am aflat cu stupoare de acest iepure abia când eram studentă. Și nu pricepeam în ruptul capului ce-i cu el. Noi, în Săptămâna Mare, mergeam la denie, să „trecem pe sub Domnul”, apoi să luăm Lumină. Și nu treceau iepurași cu daruri în coadă pe drumurile prăfuite ale satului.
Lăudabilă inițiativa acestui eseu, precum și demersurile tale din școală, însă documentarea ar trebui făcută nu doar de pe internet.
Poate vrei să spui că legenda lui Moș Nicolae are ceva rădăcini în creștinism. Dar de ce, mă rog, atunci nu-i spunem Sfântul Nicolae? Pe care nu i-am făcut iepurași, i-am făcut moși.
Eu, care am crescut la țară, am aflat cu stupoare de acest iepure abia când eram studentă. Și nu pricepeam în ruptul capului ce-i cu el. Noi, în Săptămâna Mare, mergeam la denie, să „trecem pe sub Domnul”, apoi să luăm Lumină. Și nu treceau iepurași cu daruri în coadă pe drumurile prăfuite ale satului.
Lăudabilă inițiativa acestui eseu, precum și demersurile tale din școală, însă documentarea ar trebui făcută nu doar de pe internet.
Pe textul:
„Iepurașul de Paște- de unde și încotro?" de Vali Slavu
0 suflu
ContextMulțumesc pentru replici și pentru atenția acordată micului poem.
Cu stimă,
Cu stimă,
Pe textul:
„Haiku (48)" de Florentina-Loredana Dalian
0 suflu
ContextPăcat, Adriana, că vorbești astfel despre proza ta. Mie chiar mi-a plăcut. Și m-am regăsit, parțial, în personajul tău - copil din flori - cu visurile lui cu tot.
Spun că ar merita să mai încerci proză. Dar, sigur, este opțiunea autorului de a scrie sau nu un anume gen. Știu ce înseamnă această fugă din fața unor provocări, și eu sunt campioană la 5000 m plat, când vine vorba de...roman, de exemplu, sau teatru. Orice ai scrie, succes în continuare! Eu am mai spus-o cu alte ocazii: cine scrie poezie bună, nu poate scrie proză proastă. Dar, sigur, apare altă problemă: proza te consumă, te epuizează într-un mod aproape barbar. Iar dacă ai neșansa de a căpăta această dependență, atunci chiar e de rău. Căci, orice ai scrie în afară de proză, îți lasă senzația că, de fapt, nu scrii. Cel puțin asta se întâmplă cu mine.
Cu bucuria lecturii,
Spun că ar merita să mai încerci proză. Dar, sigur, este opțiunea autorului de a scrie sau nu un anume gen. Știu ce înseamnă această fugă din fața unor provocări, și eu sunt campioană la 5000 m plat, când vine vorba de...roman, de exemplu, sau teatru. Orice ai scrie, succes în continuare! Eu am mai spus-o cu alte ocazii: cine scrie poezie bună, nu poate scrie proză proastă. Dar, sigur, apare altă problemă: proza te consumă, te epuizează într-un mod aproape barbar. Iar dacă ai neșansa de a căpăta această dependență, atunci chiar e de rău. Căci, orice ai scrie în afară de proză, îți lasă senzația că, de fapt, nu scrii. Cel puțin asta se întâmplă cu mine.
Cu bucuria lecturii,
Pe textul:
„ ...îți scriu astăzi ție, femeie" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextSorine, n-am tras cu ochiul:) Ghiciesem încă de la postare, dar mi-a fost lene să mă loghez. Mi-am zis că nu merită Blondaaa atâta osteneală:)
Florine, hm!
Florine, hm!
Pe textul:
„Ghicitoare" de Sorin Olariu
0 suflu
ContextRoxana, mi-a plăcut textul, cu toată apăsarea subiectului. Interesant, de altfel. Ai creionat soluția extremă în căutarea fericirii, căderea în tine însuți, atunci când ceva-ul căutat nu vine din afară. Interesant și finalul, fuga către Dumnezeu, prin intermediul preotului, lăsată totuși ca un semn de întrebare. Personal, m-aș fi oprit la „și tot aștepta ca ceva în ea să-i spună că da”.
Detaliile medicale nu îmi par exagerate sau inutile, aș zice că sunt- folosind o expresie matematică - necesare și suficiente.
Titlul nu îmi spune nici mie mare lucru. Poate pentru că prefer titlurile în română. Aș fi optat pentru un titlu simplu, aproape banal, cum ar fi „Luiza”, dar sigur asta e o chestiune de gust.
Per ansamblu, povestirea este incitantă, condusă bine de același condei iscusit pe care ți-l cunosc. Felicitări!
Detaliile medicale nu îmi par exagerate sau inutile, aș zice că sunt- folosind o expresie matematică - necesare și suficiente.
Titlul nu îmi spune nici mie mare lucru. Poate pentru că prefer titlurile în română. Aș fi optat pentru un titlu simplu, aproape banal, cum ar fi „Luiza”, dar sigur asta e o chestiune de gust.
Per ansamblu, povestirea este incitantă, condusă bine de același condei iscusit pe care ți-l cunosc. Felicitări!
Pe textul:
„in the pursuit of happiness (V, final)" de Roxana Sonea
0 suflu
ContextCu întârziere, vin și eu să felicit poeții și pe truditorii acestei haiga. Cu părere de rău că n-am scris un haiku mai reușit din motive de prezență în munți, încercând să-mi aduc în memorie fotografia destinată.
Cel mai mult m-au atins poemele lui Grigore Chitul, Ioanei Geier, Magdalenei Dale (aici, cu o singură observație: asocierea \"clipe/ pe\", chiar dacă în versuri diferite, un pic \"zdrăngănitoare \" la urechi). Dar toate poemele își au locul/ rostul lor în acest întreg.
Felicitări și scuze de întîrziere.
Cel mai mult m-au atins poemele lui Grigore Chitul, Ioanei Geier, Magdalenei Dale (aici, cu o singură observație: asocierea \"clipe/ pe\", chiar dacă în versuri diferite, un pic \"zdrăngănitoare \" la urechi). Dar toate poemele își au locul/ rostul lor în acest întreg.
Felicitări și scuze de întîrziere.
Pe textul:
„Haiga de primăvară în lanț" de Cristina Rusu
Recomandat0 suflu
Context