Florentina-Loredana Dalian

Bravo, Petru, Tincuța, Ion Ruse, Marian Dobreanu (dacă nu mă înșel, și el agonist)! Mă bucur, de asemenea, pentru domnii Vasile Larco și Ananie Gagniuc, dar îi felicit pe toți câștigătorii.
Mulțumiri, Cornel, pentru anunț. Hai Agonia!
„propun să trimitem câteva reprezentante la un concurs de miss” e de părere Dan Norea. Iar pe tine, Dane, propun să te înscriem la Formula 1:)

Să vezi cât îți va fi de bine,
Când am s-arunc cu proza-n tine!

Că doar știi ce grea e:)
Sper ca, până la apariția următorului meu volum, să îți refaci cocoașa. Nu se știe când o să am nevoie de ea:)
Mulțumiri, mulțumiri!

Cu adevărat frumoasă poezia, îți tot vine s-o citești și s-o citești... Remarc în mod deosebit prima strofă și finalul. Parcă aș vrea să o aud cântată. Ia fă-i și-o melodie!
Ar trebui să scrii mai des. Te apucă rar, dar bine.
Felicitări!

Dana, îți mulțumesc mult pentru bucuria de a fi alături. Cât despre copertă, trebuie spus că, în realitate, pe coperta IV, mâna care scrie apare mai mică, astfel încât proporțiile sunt mai aproape de adevăr.
Nelu Gârda, mulțumesc, asemenea și ție.
Te știam eu cam zănatic,
Dar acum ești și lunatic?
(PS Frumos catrenul)
Cu prietenie,
Loredana

Djamal, aprecierea talentului meu pare atât de neînsemnată față de aprecierea meritată de tine, care scrii în limba română de parcă ți-ar fi limba maternă. Am mai spus-o și cu altă ocazie, aceasta mi se pare performanța supremă în materie de literatură: să scrii bine într-o altă limbă decât cea maternă.
Atropina, și eu sper să se ivească o altă împrejurare fericită, cât de curând. Poate chiar la Iași. Aștept cu interes și cea de a doua ta carte.
Vă mulțumesc!
Florinel

Norică, primul paragraf al comentariului tău m-a amuzat teribil. Păi sigur că nu sunt ușoare! Eu pot să mai aduc vreo doi martori, că au mai existat și alte victime, care le-au cărat de la București la Slobozia, mai întâi în laborator, apoi abia la mine acasă. Eu am o vorbă în care cred: D-asta a lăsat Dumnezeu bărbații! Că, altfel, ce ne-am face bietele de noi, fără mușchii lor? :)
Într-adevăr, acesta ar fi trebuit să fie primul volum. Personal, mi se par mai reușite textele din el.
Cât despre absența ta la lansare, ai să plătești pentru asta! Poate chiar cu organizarea unei alte lansări, la care să poți participa și tu. Alaltăieri, discutând cu domnul Lăzăroiu, chiar mă asigura că tu vei fi unul dintre vorbitori. L-am liniștit eu, spunându-i ce știam deja de la tine.
Oricum, te iert fiindcă mi-ai cărat cărțile de la Alba Iulia (da\' măcar fii cinstit și spune lumii că nu le-ai cărat în spate!).
Îți mulțumesc pentru prezență și... mărturie!

„Autorul” este una dintre cărțile care trebuie citită în liniște, savurată cu bucurie de fan al lecturii. Tocmai un astfel de moment de „răsfăț” aștept cât de curând pentru a deschide cartea ta. Simt că, odată începută, lectura nu poate fi întreruptă până la final. Tocmai pentru că îți cunosc stilul de scris, cele mai multe dintre texte și știu efectul lor asupra mea, ca cititor.
Halal să-ți fie! Felicitări și lansare așa cum îți dorești!
Cu prietenie,
Loredana

O bucurie să vă am alături!
Nicolae, mulțumesc pentru aprecieri. Venite din partea unui bun prozator, dar mai ales a unui citititor exigent, nu-i puțin lucru. La o lansare în București, prezența ta va fi obligatorie! :)

Ioan, epigramiștii reprezintă cea mai numeroasă „castă” a „suporterilor” mei, încurajările și aprecierile lor contează enorm pentru mine. De aceea, sunt onorată că te afli printre ei.
Domnul Dinu Rachieru, pentru care și eu am o deosebită stimă, nu doar a scris Cuvântul de însoțire, dar l-am rugat să „disece” manuscrisul înainte de a-l da publicării, ceea ce a și făcut cu multă conștiinciozitate, pe gratis și pe degeaba , dacă pot să mă exprim așa. Printre examene la facultate, jurizări de concursuri și alte obligații profesionale și personale, a găsit timp să ia pixul roșu în mână pentru eventuale corecturi. Încurajările domniei sale mi-au fost de mare folos, dându-mi curajul de a ieși cu volumul în lume. Deși eu tot n-am convingerea că ceea ce am scris eu valorează mare lucru.

Vă mulțumesc mult și continui să vă citesc, așteptând, totodată, observațiile voastre critice pe textele mele.

Cu prețuire și prietenie,
Loredana

Daniel Bratu, îți mulțumesc și pe această cale. Ți-aș fi trimis și un pupic până la Iași, dar, fiindcă mi-ai lățit fotografiile, îl țin pentru altă ocazie:) Nu-i cu supărare, având în vedere că eu nici măcar așa n-aș fi știut să le pun.
Florin Rotaru, mulțumiri pentru înstelare și pentru că ai „sărit” primul la gâtul volumului meu:) Sunt în asentimentul tău când vine vorba de pipăieli (volumul, bineînțeles). Va să zică, și reciproca e valabilă. Avem noi o vorbă, sper să te ții de cuvânt... în viața asta! :)
Alexandra Emilia, poeto, premianto, mulțam de urările frumoase. Și eu sper ca scrisul meu să aducă măcar un pic de lumină.
Emil Iliescu, frumoasă stea! Proza coborâtă din suflet o aflu și-n scrisul tău atât de frumos, cald și parcă venit dintr-o lume mai bună.
Tincuța, bucuroasă tare de prezența ta. Mulțumesc!
Doru Emanuel, vei avea cartea, bineînțeles. Despre lansarea la Cluj și eu făcusem ceva planuri, cu atât mai mult cu cât cartea a apărut în acest oraș, am câțiva buni prieteni acolo, dar nu știu când/ ce/ cum. Organizarea unui astfel de eveniment mă depășește, ar trebui să fie cineva să se ocupe de asta. Cât despre interviu, cu mare drag. Dar se poate și de la distanță, până una alta.
Mulțumiri vouă, tuturor, precum și Eugeniei pentru recomandarea textului!
Despre lansare, încă nu știu foarte multe, dar voi reveni cu detalii.
Cu plecăciune,
Florinel

Cristina, sufletul mereu râvnește să fie iubit. Cât despre aceste texte, ele au fost scrise pe vremea când eram, cu adevărat, îndrăgostită. Evident de cine nu trebuie, dacă spun \"eram\".
Mulțumesc de trecere și ... de premoniție:)

Vă mulțumesc pentru prezență și gânduri.
Elena, \"stângaci și incomplet\" spui. Eu aș zice cu aceeași sensibilitate care te caracterizează, iar nu cu stângăcie. Aprecierea ta - prilej de bucurie pentru mine.
Nelu, eu nu arunc decât cu grenade, pietrele sunt prea ... rudimentare:)
Mulțumesc de admirație.
Florinel

Felicitări Ioanei și ție, Cornel, pentru inițiativă și efort. Sunt chiar curioasă de rezultat, chiar dacă planșele mele le-am văzut în miniatură.
Cu bucuria de a fi alături de colegii participanți la această manifestare artistică,
Florinel

Citit-am cu mare emoție acuta-ți cronică de festival îndreptată direct și nedeviabil către mine. Am citit-o în gând, de teamă că, de-aș fi citit-o cu voce tare, mi-ar fi tremurat glasul ca atunci, la festival, deodată cu mâna aferentă și picioarele indiferente pe care abia de mă mai țin, după o zi de muncă infernală de mi-a ieșit tot festivalul pe nas. Punct. Despre dezvăluirile tale cu succesuri nonagenare și dușuri de-o parte și de alta a ușii eu n-aș fi dezvăluit nimic nici moartă, darmite vie. Dar, dacă tot ai început, dă-mi voie să-ți amintesc de ceva ce ți-a scăpat: cafeaua la care l-am invitat pe Norică în timp ce tu îți făceai de cap cu dușul și pe care n-am avut în ce să i-o torn, noroc cu tine care ești mai miloasă și te-ai decis să speli scrumiera pentru a fi utilizată pe post de ceașcă. Îți mulțumesc pentru această scrisoare șugubeață și promit că la următorul festival o să iau și fixativul la mine:), să nu mai fac uz și abuz de bunurile altora. Cât despre călătorie, a fost așa cum ți-a descris-o Laurențiu, noi neputând să facem nicio mișcare din cauză de geantă pe post de zid chinezesc. Despre Calimero ar mai fi de spus că l-am solicitat la coloană, dar nu așa cum te gândești tu și rău-voitorii de pe site, ci așa cum m-am gândit eu: punându-l să-mi care cutiile cu prețioasa scriitură exemplare aprox. 300, de la mașină până în locul meu de odihnă. Nu, nu ăla cu verdeață (Doamne ferește!), ci ăla dintre betoane și claxoane.
Cu drag, a ta VIP-erină din Slobozia, F.

Mulțumesc, Maria! Onorantă aprecierea ta. Pe mine, faptul că poemul a obținut atât de multe voturi m-a bucurat mai cu seamă pentru că am reușit să transmit atâtor oameni ceea ce și eu am simțit când am scris.

Până la urmă, cred că mai corectă ar fi o exprimare generală, ex. „ca la o linie de cale ferată”, însă nu-mi place asocierea ca_la_o, sună cam aiurea. Oricum, ceva trebuie făcut.
Mulțumesc, Monica, pentru cuvinte!

Foarte interesante aceste relatări care păstrează aerul de odinioară. Interesante și pentru că, dincolo de omul de cultură, este o bucurie firească să descoperi Omul. Felicitări, domnule Petre Anghel și mulțumiri pentru împărtășirea acestei minunate experiențe!

„Iisus sau este fiul lui Dumnezeu sau nu este nimic”. Din păcate, avem și noi deștepții noștri, vezi pavel coruț, care făcea niște afirmații șocante, cu tembelă convingere (afirmații pe care nu vreau nici măcar să le reiau ca citat), într-o emisiune televizată. Adică de ce numai dănuț maroniu (simpatică poreclă-traducere) să-și facă o fabrică de bani folosindu-se de numele Fiului? Din fericire, acești coruți și maronii nu vor mai exista pe buzele, în mintea ori în biblioteca cuiva peste...2000 de ani. În timp ce Iisus - da!

Îți mulțumesc pentru interpretare și pentru atenția acordată acestui poem. Mă bucur că ți-a plăcut.

Nicolae, ai spus totul: o poezie de dragoste cu dublu destinatar. Așa cum a sesizat și Doru. Mie nu-mi rămâne decât să-ți mulțumesc. Textele din seria „Gânduri expirate” sunt scrise mai demult, având o cu totul altă menire decât aceea de a fi publicate. M-am hotărât de curând să le scot la vedere tocmai pentru a testa dacă ele pot fi considerate sau nu poezii. Aștept cu interes cât mai multe opinii.

Această temă neterminată (că, oricum, nu se termină niciodată), „măzgălită” în vechiul caiet, mi-a stârnit duioșie și un zâmbet. Reușit senryu.