Florentina-Loredana Dalian

Nu, nu mai am întrebări; păstrează-ți răspunsurile pentru nedumeriții acestei lumi! nu, nici dorințe nu mai am; la ce bun, dacă tot nu e voie să fie-mplinite? nici doruri, nici simpatii, nici

Te privesc, inimă scanată nu-mi vine a crede că prin tine au trecut cândva doruri ori poate mai trec. Semeni cu-n râu cu ape line și atât de limpezi de parcă niciodată nu te-au

Duși de val, prieteni, Uneori ne lasam duși de valul poeziei, Al modei, al urii, al Nimicniciei Precum corabia scăpată de sub cârma Marinarului beat, Tolănit la prora, Pentru care batrânul

Într-o lume agitată, bulversată, strâmbă și materialistă, au devenit, din nou, la modă cenaclurile literare. E drept că nu la fel de la modă precum festivalurile de manele, meciurile de fotbal și

Dacă garoafele ar putea vorbi, Ce taine ascunse-n petale-ar șopti? Ar spune ele de dor, de suspin, De trandafirii ascunși după spin? Ar zice de păsări, de zboruri, de trepte Urcate la cer,

ASOCIAÞIA ,, RENAȘTEREA RÂMNICEANÃ’’ ȘI EDITURA RAFET AU DESEMNAT CÂȘTIGÃTORII CELEI DE-A CINCEA EDIÞII a Festivalului Internațional de Creație Literară “TITEL CONSTANTINESCU’’ În acest an,

A mai trecut un an, mi-am îmblânzit năzuințele, nu mai cer imposibilul, nici florilor de magnolii să înforească în iarnă; când treci prin gândul meu, ninge cu petale de trandafir până-n

Zi de sâmbătă (11 mai 2013), cu mult soare. O primăvară spre vară care te îmbie la ieșit din casă, nicidecum la stat în ea. Încercam să-mi iau porția de natură, privind prin geamurile balconului. Ce

Departe, acorduri de pian – al cui oftat se aude? Poate vreo domniță părăsită de cavaler în toiul nopții. O, nu, e prea desuet! Vreo mamă așteptându-și fiul? Ori poate, singură, floarea de

„ nu e bine să te îndrăgostești în timp ce ninge și ninge. și gigi dobre vine și bate la ușă și ninge. deschid hai mă teo să bem ceva am ceva vid în mine hai să astupăm această

Azi am vândut rochia de bal. Stătea de ani buni atârnând pe umeraș, mărturie a acelei seri care a pus o graniță. Nici rochia de mireasă n-o îmbrăcasem cu-atâta bucurie. Mi-ai aruncat peste umăr, în

Totul a început într-o sâmbătă frumoasă de septembrie, când am fost cu Gheorghe Dobre la Orașul de Floci unde se sărbătoreau Zilele Europene ale Patrimoniului. Era 21 septembrie a.c. Până la

Se tot îmbracă în toamnă ulițele copilăriei – nu mă-nspăimânt de toamnă cât mai ales de frunze...

tu, cel care respiri în poeme în timp ce veghezi trenurile sau oamenii de deraieri spectaculoase ale destinului tu, cel gelos pe bărbatul care mă adăpostește sub umbrelă, gelos pe ploaia

Uneori, e ca atunci când pierdusem trenul. Eram elevă, de fapt doar terminasem liceul. Trenuri nu prea erau. Mai nimic nu era. Îl văzusem cum plecă de sub ochii mei. Am alergat destul de repede,

Câteodată, liniștea are gust de fructe sălbatice dulci-amărui, acrișoare de-ți fac gura pungă. câteodată, doar câteodată ai vrea să vină cineva s-o tulbure, s-o spargă în cercuri

Noi ne-am trăit tinerețea jumătate gri jumătate incoloră ne-am visat visele jumătate alb-negru jumătate color umblam îmbrăcate-n jeans și-n tricouri nu-mi amintesc să-mi fi cumpărat altceva din

Parodie după poezia „Ciobănaș cu trei sute de oi” Parlament cu cinci sute de boy(1), Când vii și dai cu legea după noi, De-i vedea o turmă, draga mea, Spune-i că m-am depărtat de

de-a lungul timpului mi-a fost milă - și cât urăsc sentimentul! - nu doar de oameni și animale ci și de lucruri neînsuflețite îmi era milă de omul de zăpadă pe care copiii răi îl loveau cu

„Minutul 175. Trenul pornește. Trec la fereastra din partea cealaltă, spre câmp. Sub lumina lunii, Bărăganul se întinde nesfârșit și în depărtare devine haotic. E luni, 10 octombrie 1938, mă cheamă

Păpuși din linguri de lemn Teatru (monodramă) Personaj feminin: Adela, aflată la vârsta amintirilor Actul 1 Decorul este compus dintr-o cameră de zi, stil vechi, dar foarte luxoasă, cu

Să-ți ghicesc în frunzele toamnei, hai! Pe una scrie că, demult, m-ai iubit Pe asta, o vezi? Sunt eu La drum de seară Alergând să te-ntâmpin Te mirai că nu port Bijuterii Dar nu văzusei