Florentina-Loredana Dalian

Te întrezăresc pe celălalt mal – lumină mică peste marea întindere, câțiva fluturi îți roiesc în jur – dreptul la lumină e universal! Azi sunt geloasă pe fluturi, azi, le-aș tăia

Pe-aici aceeași liniște aceeași câmpie un soare arzându-ne-n ciudă când și când o ploaie repede peste pământul nesătul nicio denivelare nimic doar sufletul mai chircit pe zi ce trece sub

„Cuvintele pe care nu le-am spus, Sunt tot atâtea trepte de tăcere: Adânc in mine, mai adânc m-am dus, Acolo, unde orice vorbă piere. De-acolo, din limanul necuprins, Din lumea fără mal a

Problema prozei feminine a fost complet neglijată, considerată un accident sau o întâmplare într-o istorie a literaturii jalonată de nume masculine. Critica și istoria literară mai nouă sau mai veche

Ne amăgim depărtările cu vorbe de dor- petale stratificate-n căușul gândurilor, neîmplinirile cu vise nevisate, iar așteptările ne sunt mai grele ca plumbul... măsurăm distanțele în verbul \"a

Atâtea, Doamne, ne rămân nefăcute în viața aceasta, trec clipe, ore pe care le umplem cu nimic; nicio floare de mirosit, niciun pom de sădit, atâția copii nenăscuți... Ce-am să răspund când mă

Cu Înainte de magnolii, roman apărut în Colecția Opera Omnia a cunoscutei Edituri Tipo Moldova (Iași, 2014), Florentina Loredana Dalian a ajuns la cea de a cincea carte a sa de proză, după: A

„De la primărie-n sus, măi...” Sau în jos? Nu contează. Oricum, la orientarea mea turistică, e greu de spus cu siguranță care-i susul și care-i josul. Că despre punctele cardinale, nu mai vorbim. Am

Ne-om lepăda noi și de iarna aceasta măcar de dragul primăverilor și-al toamnelor pe care mi le-ai promis om topi și sloiurile căci arderea nu se întreține cu avertismente gen atențiune!

Mai știi când îți spuneam de grădina mea cu meri înfloriți în toate anotimpurile? Într-o noapte-am visat că merii toți se transformaseră în șerpi mă urmăreau peste tot mă sufocau mi se

Sunt Dama de pică. Da` pică rău! Și rău și prost (dacă nu cumva proastă), în cele mai multe situații. Ce dacă nu corespund descrierii specialiștilor în domeniu, conform cărora aș fi mai degrabă când

Uite-așa! Cum- necum, mai de voie, mai de nevoie, am săvârșit-o și p-asta. Murii. Eh, nu mai știu dac-am murit de moarte bună (adică cum „moarte bună”? Poți să-i zici la muierea cu coasa așa o

Știi mă gândeam la mine Moș Crăciun a venit într-o toamnă așa neconvențional fără barbă fără haină roșie doar într-un costum sobru elegant și neapărat cu cravată n-avea sanie n-avea

Dacă eram iederă și tu copac, așa-i că am fi stat mereu îmbrățișați? Ce caldă îmbrățișare! Dar nu sunt iederă, nu ești copac; abia dacă ni se-ating mâinile și-atunci cu grabă ni le

Nu-mi plac nunțile. Mă deprimă. Nunta e o stare de spirit, ori nu e deloc. În absența stării de „nuntire”, nu-i decât o mascaradă demnă de milă, o piesă prost regizată și jucată și mai prost. De

Odată am vrut să zbor, dar n-am avut culoar. Controlorul de trafic zicea: azi nu se mai zboară, e prea întuneric și, pentru că oamenii nu se mai iubesc, între pământ și cer s-au bulucit o grămadă de

Azi chiar n-aveam chef s-o văd pe Claudia. Deși prezența ei îmi e dragă. E singura care mă pune față în față cu mine însămi, arătându-mă cu degetul, punându-mă la colț din două vorbe. Prefer

* - Cu ce ai putea cuceri lumea toată? - Niciodată nu vei putea cuceri o-ntreagă lume. Dar dacă insiști, îți voi răspunde astfel: jumătate îți va sta la picioare dacă îi vei zâmbi, cealaltă –

Să nu stai sub copaci când plouă, Joretta! lasă apa să-ți mângâie pletele! să nu iubești până la anularea de sine! (dar cum mama zmeilor să iubești altfel?) mă rog, mă rog, domnilor... se poate

Au trecut. viața s-a scris cum s-a scris poate ne-am mai înțelepțit cu un rid fiecare și-a urcat cărările treptele în timpul acesta ne-am apropiat și ne-am depărtat cu teamă apoi să nu ne

Trăiască sfântul materialism! El n-a dat poeti, n-a zămislit pictori si nici mari muzicieni. În schimb a fabricat geometri care ne-nvată teorema lui Pitagora si cum să calculăm perimetrul celor

Între noi, mirările, întrebările, depărtările. cu ce-am greșit acestor dimineți, ce-am luat fără să dăm înapoi? Poate vreodată am uitat să ascultăm cântecul greierelui, alte dăți, prea în