Mai trece o zi

O satiră drăguță cu tonuri vesele, hilare, chiar caustice pe alocuri (autoarea către lună: \"-Vezi-ți de cerul tău!\") finalizată cu o ușoară tentă filozofică arhicunoscută:

timpul acesta
bezmetic și atât de
relativ

Nu e prima dată când aud de relativitatea timpului.
Autoarea intră într-o dispută destul de aprigă cu rivala sa, luna, dispută în care prima are câștig de cauză datorită harului maternal. Totuși, între femeie și lună există o mare asemănare: fața nevăzută. Vorbesc în general, nu aluziv la autoare. În concluzie, umorul este la el (sau la EA) acasă, autoarea nu poate scrie o poezie până nu strecoară și ceva umor chiar dacă s-ar vrea doar poezie meditativă. Ceea ce e bine.

De câte ori scriu, mai cu semă poezii, am așa o teamă de-a nu cădea în patetic. De-aceea e absolut necesară o doză minimă de umor. Comentariul tău mă bucură, iar asemănarea cu „fața nevăzută” e chiar interesantă. La asta nu mă gândisem. :)
Mă mai certam eu cu vara, într-un text mai vechi (Doamne, cum trece timpul! Relativ, relativ, dar trece mult prea repede). Dacă vrei să vezi ce sămânță de scandal am în mine câte-odată, poftim!
http://www.poezie.ro/index.php/prose/129103/Prea_crud%C4%83_var%C4%83
Mulțumesc pentru prezența ta întotdeauna plăcută!

mi-a plăcut discursul din strofa a doua. pe a treia o văd mai scurtă \"vezi-ți de cerul tău/ de stele/ tu nu știi ce-i dorul\"
apoi, nu-mi place versul \"în regim de urgență\"

timpul e mai bezmetic când citesc poezii
și tot nu ne-am oprit
cristian

Îți mulțumesc pentru impresii, mă voi gândi la sugestiile tale, demne de luat în seamă. Voi ține cont, atunci când voi face „cosmetizarea” finală a acestor texte din seria „Gânduri expirate”, de a căror formă finală nu sunt nici eu foarte mulțumită.
Te mai aștept.