Am pus cuiul la loc,
in perete
si am mai facut o pirueta
in jurul axei mele.
Ametita putin,
am pus in cui
visul zapacit
de dimineata
si am iesit pe fereastra
val vartej
sa nu ma
mi-am zis
e prea complicat pentru mine
am pus capul in jos
si-am plecat
aveai multe
de intrebat, de spus, de trait
prea compliat pentru mine
si-am plecat
rasturnai lumea
cu susul in jos
Am invatat:
- ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca; ci poti fi cineva vrednic de iubit; restul vine de la sine...
- ca increderea se dobandeste in ani de zile...
- ca nu conteaza cat ai
Asa ai invatat tu
Sa traversezi strazi, clipe, vise
A fost o vreme cand
Imi traversai sufletul dus intors
ca un pendul grabit;
in urma ta:
taceri scufundate-n zambete fugare
A fost, am
Azi mi-am pus pantalonii care-mi plac
tricoul nou, ochelari de soare smecher pe frunte
am dat cateva telefoane (asa-i frumos
sa dai sfoara in tara ca iesi din casa)
au raspuns toate... unele cu
Am inflorit, vezi?
Uite, petala asta a cazut
cand ai trecut grabit.
Priveste cu ochiul tau albastru
peste pletele mele adiate
rasfirate de suflarea ta fierbinte.
Incearca sa te cobori
Mai stai doar un răgaz
cat un căuș de vorbe calde
pe obraji,
cât un sărut pe frunte
și atât..
Mai stai,
mi-ar fi de-ajuns doar un minut mai mult
în răsăritul altui anotimp
de plâns.
In ziua cand te-am intalnit
nu cunosteam ce-nseamna sa atingi cerul;
cu o aripa ma tineai de mana,
cu cealalta zburai
printre luceferii tai singuratici...
Spuneai
ca vrei sa-i populezi cu
si daca-ti sunt departe
culoarea noastra, aceeasi,
despartita in doua,
lumineaza mai tare
reflexe de dor
chemare muta
a neuitare
si daca-ti sunt departe,
bataia aripilor
Intre respiratiile tale atat de reale
in seara asta
mai visez o iarna
cu nasul turtit de geamul rece
cu irisii-n florile de gheata
privind orizontul inseninat
dincolo de cocorii
A-ngenunchiat sarutul tau
la portile gurii mele
imbujorate-a asteptare
Te-am simtit ca un tremur
balbait de emotie calda -
alba mirare
inflorita sub pleapa
feciorelnic plecata
Ajutati-ma sa vad…
sa traiesc…
sa vorbesc…
Adunati-ma in cuvinte…
in ochiuri de suflet cristalin sa ma oglindesc…
Alungati-mi pasarile…
pasarile care fac cuiburi
si trec peste liniste
Deschide-ti inima
in mii de cristale
si inchide-ma
acolo in lumea ta
de gheata
Lasa-ma
pentru inceput
sa incalzesc doar un colt
mai tarziu vei da in clocot
Dar mai sunt pana atunci
Te-ai gandit vreodata ca dincolo de piatra e viata?
… tacerea ei fluida ascunde dincolo de moleculele intepenite unele in altele frica de singuratate…
asta-i!… frica de singuratate
Viata mea curge pe sub nori
calatoare prin vai largi
cuminte si trista
ca un tremur de frunza toamna
sfioasa ca geana de lumina
aninata de zare
culoarea ei, stravezie
cu reflexe aurii prin
Vor veni flori de primavara
si tu vei ramane inca in inima mea,
va trece si vara poate,
sub pasul meu se vor rostogoli frunze ruginii,
si fulgi de nea vor adia,
dar uitarea nu-si va pune
Nori albi, mici, fără chip
Triști ca bunicii
Plângăcioși ca ăia micii
Nemângâiați…
Nori cu povești de dor
Călători, fugari,
Norii nimănui…
Hoinari hai-hui
Nori de vreme bună
Cu povești
Nori lăcrimau
Și negura căzuse în ceasul cu șase.
Altarul crăpase demult
așteptând o Mână să-l dreagă
în mine.
Se numărau durerile în ziua aceea,
durerile mele,
și dorul țipa după
Tendentios
intind o mana
spre ce-a fost ieri
spre ce-o sa fie azi
pseudopod timid
ca o cumpana de fantana
extaziat de imposibilul extaz
adun
in numar par
trairi marginase
de
Mistuire calda…
ca un cuib de apasare nou iesita din ghioc…
un vaier de vant ratacit
infioara ramuri plecate de salcii
pios inradacinate
la margine de gand ancorez
in dimineti tarzii
cu
Am primit prima aripa de inger sa zbor;
printre lacrimi m-am infiorat... nu pot!
Am nevoie de aripa ta sa ma-nalt
pana atunci sunt doar om.
Miroase a vant de primavara, a racoare...
Se aud
FD